ICCJ. Decizia nr. 1218/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1218/2009
Dosar nr. 926/59/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 5 septembrie 2008, reclamanţii B.A.I., M.S.V. şi R.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi D.G.I.P.I. Bucureşti, obligarea pârâţilor la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, ce se cuvin reclamanţilor, în calitate de poliţişti – funcţionari publici din cadrul M.I.R.A., actualizate cu coeficientul de inflaţie, pentru anii 2002 şi 2003.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt poliţişti în cadrul M.I.R.A., făcând precizări în ceea ce priveşte perioada pentru care solicită plata primelor de concediu în cadrul structurilor în care au funcţionat în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2003.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 247 din 8 octombrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.A.I., M.S.V. şi R.D. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi D.G.I.P.I.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, în raport cu prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, reclamanţilor le sunt aplicabile, până la adoptarea legii privind salarizarea poliţiştilor – respectiv OG nr. 38/2002, dispoziţiile legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, respectiv dispoziţiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanţii B.A.I., M.S.V. şi R.D., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, le sunt aplicabile prevederile OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001 - 2006, întrucât sunt funcţionari publici cu statut special, act normativ la care instanţa de fond nu face referire.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi faţă de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală şi prevede în art. 5 alin. (1) lit. f) că pot beneficia de statute speciale, funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul poliţiei şi altor structuri ale M.I.R.A., ca atare pentru poliţişti, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului este lege specială faţă de Legea nr. 188/1999.
În consecinţă, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, prevederile acestei legi se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999, numai în situaţia în care, un anumit domeniu, de exemplu cel al drepturilor băneşti ale poliţiştilor nu este reglementat în legea specială a acestora, situaţie diferită de cea dedusă judecăţii, deoarece domeniul acestor drepturi băneşti ale poliţiştilor este reglementat de art.28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002, care se completează cu art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003.
Potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr.360/2002, până la intrarea în vigoare a OUG nr. 38/2002, reclamanţilor – recurenţi le sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, respectiv dispoziţiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale, personalului civil din aceste instituţii.
Rezultă că, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, pentru perioada 2002 - 2003, în cazul reclamanţilor nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 alin. (2) devenit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ci dispoziţiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr. 12 din 5 februarie 2007, pronunţându-se în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă a decis că „ prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă îndemnizaţia de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 – 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziţia legală menţionată".
Aşadar, poliţiştii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 – 2006 în baza dispoziţiilor art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 de care fac vorbire recurenţii nu aduce nici o modificare a reglementărilor legale în materie ci prevede „modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată, prin legile bugetare anuale succesive şi actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 – 2006", în condiţiile în care respectivele acte normative au prevăzut acordarea respectivelor prime.
În consecinţă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A.I., M.S.V. şi de R.D. împotriva sentinţei civile nr. 247 din 8 octombrie 2008 a Curţi de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1217/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1219/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
