ICCJ. Decizia nr. 1215/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1215/2009
Dosar nr. 935/46/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 septembrie 2007, reclamantul V.M. a chemat în judecată M.I.R.A. solicitând anularea ordinului emis de acesta din 1 septembrie 1989 prin care a fost sancţionat cu „amânarea înaintării în gradul următor timp de un an".
În cadrul acestei acţiuni, la 20 februarie 2008, reclamantul a invocat în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepţia de nelegalitate a aceluiaşi ordin.
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 20 februarie 2008 (Dosar 792/46/2007), Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a disjuns cererea privind excepţia de nelegalitate şi pe fond a respins acţiunea în anularea Ordinului nr. II/01305/1989 ca fiind tardivă.
Investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 89 din 4 iunie 2008 (Dosar 134/46/2008) a respins-o ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 2919 din 17 septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul V.M. şi a casat sentinţa menţionată cu trimiterea cauzei spre rejudecare reţinând pentru aceasta neconcordanţa dintre dispozitiv („respinge excepţia de nelegalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004") şi considerentele hotărârii (care au avut în vedere nelegalitatea Ordinului nr. II/01305/1989).
În fond, după casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 200 din 17 decembrie 2008 a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. II/01305/1989 emis de M.I., ca inadmisibilă, reţinând pentru aceasta că nu s-au dovedit a fi îndeplinite cerinţele art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul existenţei unui proces şi a legăturii între fondul acestuia şi actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul V.M. care a susţinut în esenţă că instanţa nu a avut în vedere notele sale de concluzii asupra cărora de fapt nu s-a pronunţat, şi că practic nu i s-a dat posibilitatea să se pronunţe asupra excepţiei de inadmisibilitate.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza".
Din economia textului menţionat rezultă ca şi condiţie de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate, ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond, să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă, tocmai pentru a se putea verifica în ce măsură între acesta şi fond există o legătură.
Astfel fiind, în situaţia în care actul a cărui nelegalitate a fost invocată nu este incident fondului cauzei, rezultă un fine de neprimire a excepţiei.
Totodată, fiind un mijloc de apărare, excepţia de nelegalitate reprezintă o procedură accesorie cererii principale, de anulare a actului administrativ şi care nu poate fi invocată împotriva unei act ce poate fi contestat pe calea acţiunii directe în anulare.
Or, în cauză, este evident că excepţia de nelegalitate invocată de V.M. priveşte tocmai Ordinul M.I. nr. II/01305/1989, a cărui anulare a făcut obiectul acţiunii soluţionate definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 28 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Astfel fiind soluţia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate ca fiind inadmisibilă este legală şi temeinică.
În ce priveşte critica din recursul lui V.M. referitoare la imposibilitatea formulării de concluzii cu privire la această excepţie, urmează a se reţine că este nefondată, tocmai în acest scop fiind amânată pronunţarea sentinţei de la 10 la 17 decembrie 2008.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinţei nr. 200/F-C din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1213/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1216/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
