ICCJ. Decizia nr. 1216/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1216/2009
Dosar nr. 1284/54/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 44 din 18 ianuarie 2008, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.I.R.A., I.G.P. Române şi I.P.J. Olt, respingând acţiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii, invocată de pârâtul I.G.P. Române şi a respins acţiunea introdusă de reclamantul A.D., ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, dispoziţia de destituire din 4 septembrie 2003 a fost emisă de I.G.P. Române, competent material pentru emiterea deciziei, în temeiul art. 7 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi faţă de Decizia nr. 32/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a obligat pârâtul I.G.P. Române, emitent al actului administrativ – la reîncadrarea reclamantului pe post şi la plata drepturilor materiale cuvenite acestuia.
Referitor la excepţia prescripţiei acţiunii în contencios administrativ formulată de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române tribunalul a apreciat că, faţă de dispoziţia de destituire din 4 septembrie 2003, contestată la data de 23 septembrie 2003, acţiunea promovată la data de 10 septembrie 2007 este prescrisă.
Recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva acestei hotărâri a fost soluţionat de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1448 din 24 iunie 2008, care a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre soluţionare, în fond sub nr. 1284/54/2008.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 234 din 24 septembrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., I.G.P. Române şi I.P.J. Olt.
Instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea formulată la data de 10 septembrie 2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, urmare anulării dispoziţiei din 4 septembrie 2003. Faţă de prevederile art. 11 alin. (2) şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, dispoziţia de destituire din funcţie a fost emisă de I.G.P. Române – autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a acţiunii în despăgubiri aparţine Curţii de Apel Craiova, iar nu Tribunalului Olt.
Curtea de Apel Craiova a apreciat că, acţiunea se circumscrie dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, fapt reţinut şi prin Decizia de casare nr. 1448/2008, irevocabilă, reţinându-se că şi reclamantul a achiesat la această calificare a acţiunii, prin introducerea cererii la instanţa de contencios administrativ.
Asupra excepţiei prescripţiei acţiunii invocate de pârâţii I.G.P. Române şi de I.P.J. Olt, instanţa a apreciat că, acţiunea formulată de reclamant – peste termenul de un an, calculat în condiţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este prescrisă, întrucât nu s-a făcut dovada că, în cauză este incidentă vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei.
S-au respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de M.I.R.A. şi I.P.J. Olt.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamantul A.D., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că:
- instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în sensul că l-a supus regimului juridic al actelor de contencios administrativ, fără a avea în vedere că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 32 din 11 ianuarie 2005 a anulat emisă de I.G.P. Române, dispunând reintegrarea sa în funcţia avută anterior. Pe cale de consecinţă, susţine recurentul, termenele de prescripţie nu sunt cele prevăzute de Legea nr. 554/2004 ci cele prevăzute de Decretul nr. 167/1958, vizând pretenţii în legătură cu prejudiciul moral suferit, urmare desfacerii contractului de muncă;
- instanţa de fond a încălcat prevederi legale de strictă interpretare, întrucât termenul de prescripţie pentru a pretinde daune morale este de 3 ani şi curge de la data de 11 ianuarie 2005, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra actului administrativ contestat;
- instanţa de fond nu a avut rol activ întrucât nu a dispus introducerea în cauză a Statului Român prin M.F.;
- i-au fost încălcate reclamantului drepturi fundamentale prevăzute de art. 16 şi 52 din Constituţia României.
Examinând sentinţa atacată, motivele de recurs, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Acţiunea reclamantului prin care acesta solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale ca urmare a anulării dispoziţiei din 4 septembrie 2003 prin Decizia nr. 32 din 11 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se circumscrie dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Se reţine că reclamantul a achiesat la această calificare a acţiunii, prin introducerea cererii sale la instanţa de contencios administrativ.
Potrivit art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, „(1) când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei; (2) cererile se adresează instanţei de contencios administrativ competente, în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2)".
Acţiunea în despăgubiri, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004 este promovată de reclamant ulterior şi distinct faţă de acţiunea în anularea actului administrativ de destituire.
Din adresa din 31 mai 2007 a M.I.R.A. – I.P.J. Olt rezultă că reclamantul a fost reîncadrat în funcţie, la data de 23 februarie 2005 (dosar Tribunalul Olt nr. 2978/104/2007 fila nr. 8), dată de la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei şi de la care curge termenul de un an prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât reclamantul a formulat acţiunea pentru daune morale la data de 10 septembrie 2007, la Tribunalul Olt, corect instanţa de fond a stabilit că acţiunea este prescrisă.
În speţă nu s-a făcut dovada incidenţei vreunei cauze de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei.
Contrar susţinerilor recurentului, nu poate fi reţinut termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 care vizează acţiunile de drept comun, întrucât cererea recurentului-reclamant este supusă în ceea ce priveşte competenţa şi calcularea termenului de promovare a acţiunii, dispoziţiilor legii speciale a contenciosului administrativ nr. 554/2004, fapt care înlătură dispoziţiile de drept comun.
Faţă de aceste considerente nu se vor mai analiza celelalte susţineri în recurs, care vizează fondul cauzei.
Aşadar se va respinge recursul declarat de recurent ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei nr. 234 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1215/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1217/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
