ICCJ. Decizia nr. 1217/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1217/2009
Dosar nr. 695/59/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 1 iulie 2008, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Caraş - Severin, anularea Hotărârii nr. 460 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 220 din 17 septembrie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Caraş – Severin. A anulat Hotărârea nr. 460 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, de recunoaştere a calităţii de refugiat a reclamantului şi de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul B.N. a fost nevoit să se refugieze în perioada 15 iulie 1944 – 15 octombrie 1944 în localitatea Praid, Judeţul Harghita, după care a revenit în Bicazul Ardelean.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen - pârâta C.J.P. Caraş - Severin, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, cele două declaraţii de martori prezentate de reclamant, avute în vedere de instanţa de fond nu sunt suficiente pentru admiterea cererii reclamantului.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată în recurs, dovezile administrate în cauză, actele normative incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 stabileşte că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamantul B.N., născut la 22 noiembrie 1936 în Bicaz – Chei, judeţul Neamţ, minor fiind a fost nevoit împreună cu familia să-şi părăsească domiciliul din localitatea Bicaz – Chei, judeţul Neamţ şi să se refugieze în localitatea Praid, judeţul Harghita, din cauza persecuţiilor etnice.
Se reţine că, martorii M.I. şi C.E. sunt la rândul lor beneficiari ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 (dosar de fond filele 3-4).
În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Caraş - Severin împotriva sentinţei civile nr. 220 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1216/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1218/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
