ICCJ. Decizia nr. 1245/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1245/2009
Dosar nr. 5275/30/200.
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 823 din 17 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 3843/325/2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantul C.V.M., în contradictoriu cu paraţii Guvernul României şi Statul Român, prin Consiliul Local Timişoara, în ceea ce priveşte poziţia nr. 3535 din HG nr. 1016/2005, pentru modificarea şi completarea HG nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş.
Prin Sentinţa civilă nr. 234 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, constatând întemeiată excepţia invocată de reclamant, şi constatând că de soluţionarea ei depinde soluţionarea dosarului nr. 3843/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis-o şi a constatat nelegalitatea poziţiei nr. 3535 din Anexele la HG nr. 1016/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că, potrivit probelor din dosarul nr. 3843/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, aflat în fază de recurs pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul are dovedit un drept de proprietate asupra unui imobil-construcţie, înscris în C.F. nr. 128800 Timişoara, nr. top 12643/1 apartament 1, imobil ce a făcut obiectul Legii nr. 112/1995, iar asupra terenului aferent acestei construcţii, reclamantul are constituit un drept de folosinţă.
Instanţa, în esenţă, a reţinut că includerea imobilului în discuţie în inventarul domeniului public al municipiului Timişoara, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 şi ale Legii nr. 112/1996.
Astfel, s-a apreciat că terenul aferent locuinţei cumpărate de reclamant nu se încadrează în categoria bunurilor prevăzute la pct. III din anexa Legii nr. 213/1998, pentru a putea fi considerat în temeiul art. 3 alin. (4) din această lege, ca aparţinând domeniului public.
Instanţa de fond a mai reţinut şi că, întrucât prin dispoziţiile Legii nr. 112/1995 terenurile aferente locuinţelor dobândite sub imperiul acestei legi au devenit proprietatea cumpărătorilor acestora, includerea în Anexele HG nr. 1016/2005, poziţia 3535 a terenului înscris în C.F. nr. 128800 Timişoara, cu nr. top 12643/1 în inventarul domeniului public al municipiului Timişoara s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 raportat la art. 33 din HG nr. 11/1997 care modifică Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin HG nr. 20/1996.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Municipiul Timişoara, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara precum şi Guvernul României.
Cererea de recurs formulată de Municipiul Timişoara şi de Consiliul Local al Municipiului Timişoara a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a pus accent pe greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ având în vedere că prin HG nr. 1016/2005, ce a făcut obiectul excepţiei de nelegalitate, nu s-a adus atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim.
Astfel, recurenţii au arătat că hotărârea de guvern în discuţie a fost emisă în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie, deci pentru organizarea executării Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Prin HG nr. 1016/2005 a fost modificată şi completată HG nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, în baza hotărârii consiliului local prin care s-a propus trecerea terenului în domeniul public ce a fost adusă la cunoştinţă publică prin afişarea la avizierul Primăriei Municipiului Timişoara precum şi prin publicarea pe pagina de internet a autorităţii publice locale. S-a subliniat faptul că actualizarea inventarului bunurilor cuprinse în domeniul public al judeţului, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş a fost impusă de necesitatea delimitării patrimoniului public al noilor unităţi administrativ-teritoriale şi reinventarierii bunurilor aparţinând domeniului public al comunelor reorganizate, în conformitate cu Legea nr. 83/2004 privind înfiinţarea unor comune.
În opinia celor doi recurenţi, pentru cele detaliate în cererea de recurs, nu se poate vorbi de o adăugare la lege prin hotărârea de guvern ce a făcut obiectul excepţiei instituită prin art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Guvernul României şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., arătând că HG nr. 1016/2005 a fost adoptată conform art. 108 din Constituţia României (republicată) şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, precum şi cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (republicată) şi a Regulamentului aprobat prin HG nr. 50/2005 (în vigoare la acea dată).
În esenţă, recurentul Guvernul României a arătat că instanţa fondului a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 112/195 şi pe cele ale art. 33 din HG nr. 11/1997, iar în condiţiile în care autorul excepţiei de nelegalitate nu a făcut dovada că ar fi titularul unui drept real asupra terenului menţionat la poziţia 3535 din HG nr. 1016/2005 nu se poate accepta susţinerea că prin acest act administrativ s-a adus vreo vătămare drepturilor recunoscute de lege intimatului-reclamant; efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietăţii publice diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine tot unităţii administrativ-teritoriale care prin HCL nr. 166/2003, modificată, completată şi adusă la cunoştinţă publică, şi-a însuşit completările la Inventarul bunurilor din domeniul public al Municipiului Timişoara.
Examinând cauza prin prisma criticilor punctate mai înainte şi cuprinse în cererile recurenţilor, dar şi din perspectiva art. 3041 C. proc. civ., având în vedere situaţia de fapt şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate pentru cele ce se vor prezenta în continuare:
Conform art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (modificată şi completată) domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la lege şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin lege bunuri de uz sau interes public naţional sau judeţean.
Potrivit art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, în baza art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local.
Totodată, în condiţiile art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 213/1998 dreptul de proprietate publică se dobândeşte prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.
În fine, prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 se statuează că domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în Anexa care face parte integrantă din lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Rezultă din prevederile legale amintite, că trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public al unui municipiu (în speţă municipiul Timişoara) se poate face numai cât priveşte bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998 sau alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local şi că fac parte din domeniul public local numai acele bunuri care reprezintă sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.
În speţă, învestită prin Încheierea din 9 iulie 2008 a Tribunalului Timiş, secţia comercială, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost sesizată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu verificarea legalităţii parţiale a HG nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea HG nr. 977/2002 (privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş), mai exact a poziţiei 3535 din Anexa 2 la HG nr. 1016/2005.
Dezlegarea dată excepţiei de nelegalitate este cea corectă, fiind susţinută atât de materialul probator administrat cât şi de normele legale incidente, respectiv Legea nr. 213/1998 şi Legea nr. 112/1995 modificată şi completată, precum şi normele metodologice de aplicare a acestei din urmă legi, cu modificările şi completările ulterioare.
Este de necontestat că reclamantul C.V.M. a dobândit imobilul construcţie înscris în C.F. nr. 128800 Timişoara nr. top 12643/1 apartament nr. 1, care a făcut obiectul Legii nr. 112/1995.
Nu poate fi primită afirmaţia recurenţilor privind lipsa unor dovezi din partea intimatului-reclamant a unor vătămări aduse drepturilor sale, în spiritul Legii contenciosului administrativ, acesta justificându-şi în proces calitatea de „parte interesată" în sensul art. 4 din această lege.
Intimatul-reclamant a fost vătămat într-un interes legitim, deoarece în calitate de cumpărător al construcţiei în condiţiile Legii nr. 112/1995 este îndreptăţit să dobândească un drept de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, în temeiul art. 26 alin. (3) din lege şi art. 33 din Normele metodologice de aplicare a acesteia (astfel cum au fost modificate şi completate prin HG nr. 11/1997).
Revenind la criticile recurenţilor fundamentate în principal pe prevederile Legii nr. 213/198, trebuie subliniat că în cauză nu a fost probată împrejurarea că trecerea bunului de la poziţia 3535 din Anexa la HG nr. 1016/2005 în domeniul public al Municipiului Timişoara s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru cauză de utilitate publică.
Fiind încălcate, aşadar, prevederile art. 1, art. 3 alin. (1) şi (4) şi cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, citate mai înainte, concluzia care se desprinde este aceea a legalităţii şi temeiniciei sentinţei pronunţate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 de către instanţa Curţii de Apel Timişoara.
Soluţia este susţinută şi de faptul că nici hotărârea de guvern contestată şi nici nota de fundamentare în baza căreia a fost emisă nu conţin împrejurările care au determinat calificarea terenului în litigiu ca fiind de uz sau de interes public şi nici care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat de organul deliberativ al unităţii administrativ-teritoriale că se impunea trecerea imobilului din domeniul privat în domeniul public al Municipiului Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Municipiul Timişoara, Consiliul Local Timişoara şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 234 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1232/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1263/2009. Contencios → |
|---|
