ICCJ. Decizia nr. 1230/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1230/2009
Dosar nr. 137/107/200.
Şedinţa publică din 4 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC K.S. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General Bucureşti şi Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Alba, anularea Raportului de inspecţie nr. 20 din 7 august 2007 încheiat de Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu.
Prin sentinţa civilă nr. 48/CAF/2008 din 24 ianuarie 2008 Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 69/F/CA/2008 din 9 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia se contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâta Garda Naţională de Mediu şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că actul atacat nu este un act administrativ în sensul legii şi că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC K.S. SA.
În motivarea recursului, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, arătând că aceasta a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii şi că a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
A menţionat că Raportul de inspecţie întocmit de Garda de Mediu este un act administrativ pentru că impune anumite măsuri obligatorii, pentru că împotriva acestuia se pot formula obiecţiuni şi pentru că măsura impusă de Raportul de inspecţie este supusă controlului judiciar.
A mai arătat că în mod nelegal şi netemeinic prima instanţă a respins cererea de suspendare a acţiunii formulată de SC K.S. SA Sebeş până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 215/298/2008 al Judecătoriei Sebeş, având în vedere identitatea de obiect, cauză şi părţi ale celor două dosare.
A apreciat că hotărârea recurată cuprinde dispoziţii potrivnice deoarece în considerente instanţa precizează că nu se va pronunţa decât asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pentru ca în dispozitivul sentinţei să admită ambele excepţii invocate de Garda de Mediu.
Prin întâmpinare, intimata Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General Bucureşti a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al recurentei-reclamante cu consecinţa anulării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere inadmisibilitatea acţiunii faţă de lipsa caracterului de act administrativ al Raportului de inspecţie nr. 20/2007 şi faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice".
În speţă, obiectul acţiunii l-a constituit un raport de inspecţie, act care este definit de HG nr. 440/2005, Anexa 3, art. 4 pct. 14 (act normativ în vigoare la momentul întocmirii raportului respectiv) ca fiind un înscris întocmit de comisarul de mediu sau echipa de comisari în urma unei inspecţii în teren, în care sunt consemnate toate informaţiile relevante obţinute ca urmare a controlului, inclusiv măsurile ce se propun pentru înlăturarea unor deficienţe.
Întrucât acest raport de inspecţie stă la baza întocmirii ulterioare a unui proces-verbal de contravenţie (în cazul nerespectării măsurilor propuse), rezultă că raportul de inspecţie nu este un act producător de efecte juridice prin el însuşi, ci un act premergător, astfel că atacarea sa în justiţie este posibilă numai odată cu actul principal.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a considerat întemeiat acest motiv de inadmisibilitate a acţiunii.
Totodată, în mod subsidiar, instanţa de fond a stabilit corect că acţiunea este inadmisibilă şi pentru lipsa procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, normă cu caracter imperativ, ce nu a fost respectată de reclamanta-recurentă.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC K.S. SA Sebeş împotriva sentinţei civile nr. 69/F/CA din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1228/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1231/2009. Contencios → |
|---|
