ICCJ. Decizia nr. 1231/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1231/2009
Dosar nr. 1515/35/200.
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 19 decembrie 2008, Ministerul Apărării Naţionale a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 201/CA/2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de A.A. privind HGnr.2060/2004 şi HG nr. 1705/2006 (ridicată în dosarul nr. 11201/271/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea).
Sub acest aspect s-a precizat că instanţa de contencios administrativ nu a reţinut faptul că sesizarea instanţei cu excepţia de nelegalitate s-a făcut la 23 noiembrie 2007, dată la care era în vigoare deja Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care a modificat art. 4 alin. (1) în sensul că „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".
A mai precizat recurentul că în privinţa actelor administrative normative, aşa cum este cazul celor două hotărâri de guvern, excepţia de nelegalitate trebuia respinsă ca inadmisibilă pentru că prevederile art. II din Legea nr. 262/2007 care nu fac distincţie între actele administrative individuale şi cele normative nu se aplică în cauză.
Cât priveşte fondul excepţiei de nelegalitate, recurentul susţine că imobilul înscris în Anexa nr. 4 având MF 106725, cod de clasificare 8.29.09 situat în satul Alparea, comuna Oşorhei, judeţul Bihor este proprietate de stat, ca urmare a deciziei nr. 1028/1961 prin care a fost transferat de la Sfatul Popular al comunei Alparea în administrarea U.M. 01340.
S-a mai susţinut că trecând în administrarea Ministerului Apărării, acest imobil a devenit cazarma 2363, cu destinaţia de poligon militar şi avându-se în vedere Legea nr. 213/1998 şi art. 135 alin. (4) face obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 201/CA din 17 noiembrie 2008, a Curţii de Apel Oradea s-a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de recurentul pârât Ministerul Apărării Naţionale, Guvernul României şi intervenientul în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerului Economiei şi Finanţelor .
S-a respins ca inadmisibilă, precizarea de acţiune formulată de reclamanta A.A. prin care a solicitat să se constate nelegalitatea HG nr. 1075/2006, HG nr. 1045/2000, HG nr. 1326/2001, HG nr. 45/2003, HG nr. 15/2004 şi HG nr. 2060/2004, cu privire la imobilul înscris în anexele acestora având nr. M.F 106725, cod clasificare 8.29.09, situat administrativ în satul Alparea, comuna Oşorhei, judeţul Bihor.
S-a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Oşorhei, judeţul Bihor, Parcul Traian, Judeţul Bihor, Ministerul Apărării Naţionale şi Guvernul României .
S-a constatat nelegalitatea HG nr. 2006/2004 şi HG nr. 1705/2006 cu privire la imobilul înscris în Anexa nr. 4 a actelor menţionate având M.F. nr. 106725, cod clasificare 8.29.09 situat administrativ în sat Alparea, comuna Oşorhei, judeţul Bihor.
S-a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Instanţa de fond a reţinut că prin încheierea din 23 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 11201/271/2006, în baza prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost sesizată Curtea de Apel Oradea cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 2060/2004 şi HG nr. 1705/2006 cu privire la imobilul înscris în Anexa nr. 4 a actelor sus menţionate, având M.F. 106725 cod clasificare 8.29.09, situat administrativ în satul Alparea, comuna Oşorhei, judeţul Bihor.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta a arătat că a promovat la Judecătoria Oradea o acţiune în revendicare privind suprafaţa de 34.26 ha, înscrisă în C.F. 1 Alparea, având nr.topo 1309, 1312, 1313 şi 1314, dobândit de către Asociaţia cu titlu de reconstituire potrivit Legii nr. 18/1991 republicată prin titlul de proprietate nr. 2619 din 12 ianuarie 2005.
În cadrul acţiunii în revendicare, pârâta (recurentă în cauză) a formulat acţiune reconvenţională prin care a solicitat desfiinţarea titlului (intimatei-reclamante, de proprietate, invocând că recurentul-intimat deţine în administrare operativă directă terenul revendicat, potrivit HG nr. 2060/2004 abrogată prin HG nr. 1705 din 29 noiembrie 2006, arătând totodată că terenul ce formează obiectul litigiului este înregistrat la Ministerul Finanţelor Publice, fiind inclus în inventarul centralizat, având cod de clasificare 8.29.09.
Reclamanta a susţinut că HG nr. 2060/2004 şi nr. 1705/2006 sunt nelegale întrucât în mod greşit a fost preluat inventarul faţă de acest teren prin hotărârile de guvern anterioare, deoarece în cursul anilor 2003-2005, Ministerul Apărării Naţionale a fost restructurat, unităţile militare din Judeţul Bihor, fiind dezafectate .
Sub acest aspect, instanţa a reţinut că existenţa sau neexistenţa unităţilor militare în compunerea Ministerului Apărării Naţionale, nu schimbă regimul juridic al dreptului asupra terenului şi caracterele acestuia, unităţile militare nefiind dezafectate ci trecând numai printr-un proces de transformare şi modernizare.
De precizat că la termenul din 13 octombrie 2008, în faţa instanţei de fond, reclamanta-intimată în cauză a formulat o precizare de acţiune menţionând, HG emisă privind imobilul în litigiu.
Cu privire la acestea instanţa de fond a precizat că au produs efecte juridice, deci pot forma obiect al controlului judecătoresc chiar dacă în prezent sunt în vigoare numai HG nr. 2060/2004 şi HG nr. 1705/2006.
În privinţa excepţiei de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate invocată de pârâţi, Ministerul Apărării Naţionale, Guvernul României şi intervenientul în interesul Guvernului României – Ministerului Economiei şi Finanţelor, instanţa de fond a apreciat-o ca neîntemeiată.
A fost invocat art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
S-a reţinut de instanţă că soluţionarea litigiului pe fond depinde de actul administrativ cu privire la care s-a invocat, excepţia de nelegalitate, deoarece, reclamanta a promovat o acţiune în revendicare imobiliară la Judecătoria oradea, solicitând obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, să se lase în deplină proprietate şi posesie imobilul cu nr.topo 1313, 1312/1, 1309/1, 1314/1 înscris în C.F. 1 Alparea, sat Alparea, comuna Oşorhei, judeţul Bihor.
Nu se contestă că în cauză s-a emis titlu de proprietate nr. 2619/2005. În acest proces Ministerul Apărării Naţionale a formulat acţiune în revendicare precizând că deţine un drept de administrare directă asupra imobilului în litigiu, potrivit deciziei 1028/1961 emisă de Sfatul Popular al comunei Oşorhei şi a hotărârii de guvern faţă de care reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că actele administrative atacate în cauză au caracter normativ, atacarea şi cercetarea lor făcându-se în baza art. 4 alin. (2) şi art. II din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul excepţiei instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu (în suprafaţă de 34,26 ha) nu se află în domeniul public al statului cum a susţinut recurentul, ce a invocat Decizia nr. 1028 din 25 iulie 1961 a Comitetului executiv al Regiunii Crişana, din această decizie rezultând numai transferarea terenului cu nr. top 1313, 1312/1, 1309/1, 1314/1 din satul Alparea din administrarea Sfatului Popular al comunei Alparea în administrarea U.M. 01340.
Verificându-se motivele de recurs invocate în cauză, în raport de probele cauzei şi de sentinţa pronunţată în cauză se constată că recursul este neîntemeiat şi va fi respins.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, Guvernul României şi intervenientul în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerului Economiei şi Finanţelor este neîntemeiată.
Aceasta întrucât este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter normativ, întrucât potrivit art. 4, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 553/2004, pot fi cenzurate pe calea acestei proceduri actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.
În cauză sunt atacate acte administrative unilaterale normative, astfel că este admisibilă ridicarea excepţiei de nelegalitate.
Cât priveşte fondul excepţiei de nelegalitate în mod corect a fost cercetată de instanţa de fond care a admis-o.
Recurentul-intimat a susţinut că cele 2 hotărâri atacate în cauză au ca temei de drept prevederile Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Art. 6 prevede că: "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
La pct. 2 al art. 6 se prevede că: „bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale sau de reparaţie".
În cauză nu s-a făcut dovada intrării în proprietatea statului, în mod legal, deci valabil al terenului în discuţie, Decizia nr. 1028/1961 neţinând loc de titlu de proprietate pentru statul român.
Este de observat că la 12 ianuarie 2005 s-a emis pentru intimata-reclamantă A.A. titlul de proprietate 2619 din 12 ianuarie 2005 deci anterior emiterii HG nr. 1705/2006 care a abrogat HG nr. 2060/2004, şi care s-a emis nelegal faţă de elementele suscitate.
Aşa fiind, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României, de Ministerul Apărării Naţionale şi de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 201/CA/2008 – P.I. din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1230/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1232/2009. Contencios → |
|---|
