ICCJ. Decizia nr. 1313/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1313/200.
Dosar nr. 798/64/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 134/F din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, dispunând anularea hotărârii nr. 2129 din 3 iulie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu acordarea drepturilor băneşti corespunzătoare, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, din întreg probatoriul rezultă că reclamantul a fost persecutat de regimurile instaurate în România în perioada 1940-1945, el şi familia sa fiind nevoiţi să se mute din localitatea de domiciliu, Tohani, în localitatea Baraolt, începând cu toamna anului 1940 şi până în anul 1948, când s-au reîntors în localitatea de domiciliu.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, faţă de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice şi nici a refugiului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art.4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
În cauză, într-adevăr, rezultă din declaraţiile martorilor K.K. şi K.E., că intimatul-reclamant şi familia sa „au fost nevoiţi să părăsească domiciliul, fiind persecutaţi, alungaţi, pe motive etnice".
Declaraţiile martorilor nu corespund, însă, precizărilor făcute de către însuşi intimatul-reclamant, în cuprinsul întâmpinării formulate în dosarul de recurs, în sensul că motivul părăsirii de către acesta şi familia sa a localităţii de domiciliu 1-a constituit necesitatea de „a găsi o slujbă", iar nu persecuţia etnică.
Aşa fiind, faţă de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în vederea prevenirii oricărei greşeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, în temeiul art. 313 teza I-a C. proc. civ., va fi trimisă cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de judecată va suplimenta probatoriul, prin audierea nemijlocită a ambilor martori care au dat declaraţii notariale, precum şi a reclamantului, în vederea lămuririi contradicţiilor mai sus arătate şi, deci, a edificării cu privire la situaţia de fapt şi la motivul real al părăsirii de către reclamant şi familia sa a localităţii de domiciliu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna împotriva sentinţei nr. 134/F din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1301/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1325/2009. Contencios → |
|---|
