ICCJ. Decizia nr. 1263/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1263/2009
Dosar nr.44/45/200.
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 168/CA din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi, dispunând anularea parţială a Ordinului M.E.C. nr. 4928/18 august 2006, privind atestarea dreptului de proprietate pentru Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi asupra unor imobile, construcţii şi terenuri, care fac parte din baza materială a acesteia, în partea privitoare la suprafaţa de teren de 335 mp, situată în Iaşi, parcela 35 (799), conform documentaţiei ce a stat la baza pronunţării deciziei civile nr. 60 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Iaşi, respectiv a raportului de expertiză D.D.; a fost obligată pârâta Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi să plătească reclamantei suma de 1.504,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că:
Reclamanta, ca moştenitoare a suprafeţei de 506 mp preluată de la autorii săi de stat, în anul 1963, a urmat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate atât în condiţiile Legii nr. 18/1991, cât şi în cele ale Legii nr. 10/2001.Procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 s-a finalizat prin pronunţarea Tribunalului Iaşi a deciziei nr. 60 din 18 ianuarie 2005, irevocabilă, prin care este anulat Ordinul Prefectului Judeţului Iaşi nr. 195/2000, cu obligarea Instituţiei prefectului de a emite un nou ordin privind atribuirea către reclamanta S.L. a suprafeţei de 335 mp delimitaţi de punctele A-B-5-6-7-8-E-F-A din raportul de expertiză topometrică D.D., decizie pusă în executare prin emiterea Ordinului nr. 365 din 22 august 2006 de Prefectul Judeţului Iaşi.
în cauză îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind demonstrată vătămarea dreptului de proprietate al reclamantei privind suprafaţa de 335 mp situată în municipiul Iaşi, recunoscut prin titlurile executorii, hotărâri judecătoreşti irevocabile, şi care au fost nesocotite prin emiterea Ordinului M.E.C. nr. 4928 din 18 august 2006, ce atestă dreptul de proprietate al pârâtei Universitatea Tehnică „Gh.Asachi" Iaşi şi asupra suprafeţei de teren proprietatea reclamantei.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs Universitatea Tehnică „Gh.Asachi" Iaşi invocând excepţia nulităţii hotărârii recurate raportat la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., cu motivarea că în dispozitivul acestei hotărâri, instanţa de fond a omis să indice şi termenul în care se poate exercita calea de atac, astfel cum este reglementată de legea contenciosului administrativ.
Susţine recurenta că prima instanţă a interpretat în mod eronat întreg probatoriul administrat în cauză precum şi prevederile legale în materie.
Astfel, s-a reţinut faptul că documentaţia prevăzută de Legea nr. 84/1995, întocmită pentru emiterea ordinului de atestare a dreptului de proprietate, a fost emisă cu încălcarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Arată recurenta că prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente cauzei, întrucât acest text de lege îşi găseşte aplicare numai în cadrul procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, proceduri care în cazul de faţă nu sunt puse în discuţia părţilor şi nici cenzurii instanţelor judecătoreşti, excedând cadrului procesual guvernat numai de legea contenciosului administrativ.
Motivează recurenta că reclamanta-intimată a dat dovadă de rea credinţă, căutând pe căi ocolite să nesocotească prevederile legale şi să obţină dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu şi că prin emiterea ordinului atacat, reclamanta nu a fost vătămată în eventualele sale drepturi pretinse.
O altă critică vizează faptul că instanţa de fond a omis a observa că reclamanta nu şi-a justificat calitatea sa procesuală activă, respectiv nu a făcut dovada existenţei unui drept de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 cât şi ale Legii nr. 10/2001.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta-intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Conform art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde calea de atac şi termenul în care se poate exercita.
Împrejurarea că în dispozitiv nu este indicat termenul în care se poate exercita calea de atac nu poate conduce la nulitatea hotărârii întrucât, calea de atac este dată de lege, nu de către instanţă, astfel încât lipsa acestei menţiuni nu poate lipsi partea de dreptul de a exercita calea de atac.
De altfel, pârâta-recurentă a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, nedovedind nici o vătămare prin faptul că nu s-a trecut în dispozitiv termenul în care se poate exercita recursul.
Critica ce vizează justificarea calităţii procesual active şi a existenţei unui drept de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 10/2007, nu poate fi reţinută, având în vedere că, potrivit situaţiei de fapt corect reţinută de Curtea de apel, reclamanta a urmat atât procedura de reconstituire conform legii fondului funciar cât şi cea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 60 din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Iaşi a anulat Ordinul Prefectului judeţului Iaşi nr. 195/2000 şi a fost obligată instituţia prefectului să emită un nou ordin cu atribuirea în proprietate către reclamantă a suprafeţei de teren de 335 mp delimitată prin raportul de expertiză topometrică D.D.
Conform acestei hotărâri irevocabile, Prefectul judeţului Iaşi a emis Ordinul nr. 365 din 22 august 2006 prin care i s-a atribuit reclamantei-intimate suprafaţa de teren menţionată şi cu care a fost pusă în posesie de Comisia de fond funciar la 14 septembrie 2006.
Recurenta deşi a atacat acest ordin nu face referire în motivele de recurs că acţiunea vizând nulitatea absolută a fost respinsă în mod irevocabil prin Decizia nr. 774/2008 a Tribunalului Iaşi.
În privinţa documentaţiei în baza căreia a fost emis de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ordinul contestat nr. 4928 din 18 august 2006 privitor la suprafaţa de 335 mp, teren situat în Iaşi, este de observat că a fost făcută în timpul cât s-a derulat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 contrar prevederilor art. 21 alin. (5) din lege şi în condiţiile în care recurenta cunoştea situaţia litigioasă a terenului.
Instanţa de fond verificând legalitatea ordinului prin care s-a atestat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei-recurente în condiţiile art. 166 alin. (4) şi (9) din Legea învăţământului nr. 84/1995, a constatat că reclamanta a făcut cunoscut unităţii deţinătoare la data de 3 octombrie 2005, că imobilul teren pe care s-a făcut o parcare se află în procedura de restituire, situaţie recunoscută prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei şi cu toate acestea a înaintat documentaţia la M.E.C. cu adresa nr. 1547 din ianuarie 2006.
Susţinerile recurentei-pârâte privind atitudinea reclamantei care a uzat de mai multe căi legale pentru a intra în posesia terenului în litigiu, nu pot fi reţinute ca un argument în favoarea respingerii cererii ce vizează anularea ordinului privitor la acelaşi teren. Aceasta întrucât prin Decizia civilă nr.60 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Iaşi, i s-a atribuit terenul în baza Legii nr. 18/1991, iar acţiunea de faţă este un demers absolut legitim pentru valorificarea drepturilor sale recunoscute de lege.
În raport de cele reţinute şi în conformitate cu dispoziţiile art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Universitatea Tehnică „Gh.Asachi" Iaşi împotriva sentinţei nr. 168/CA din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1245/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1268/2009. Contencios → |
|---|
