ICCJ. Decizia nr. 1228/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1228/2009
Dosar nr. 457/42/200.
Şedinţa publică din 4 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil, reclamanta D.R.E. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Consiliul Local Mizil, SC V.P. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL Ploieşti şi SC T. SA Gura Vadului, solicitând instanţei să constate lipsa de valabilitate a titlului statului asupra unui imobil situat în Mizil, reprezentat de procesul-verbal din 22 martie 1953 emis în baza HCM nr. 308/1953, prin care tatăl său a fost deposedat abuziv de imobil, încălcându-i-se dreptul de proprietate şi să se constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M07 nr. 2418 din 25 ianuarie 2000 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în favoarea SC T. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 1312 din 31 octombrie 2007, Judecătoria Mizil a admis excepţiile privind necompetenţa materială a acestei instanţe invocate de pârâţii Consiliul Local al oraşului Mizil, SC V.P. SA şi SC T. SA şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, apreciind că procesul-verbal din 22 martie 1953 şi Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 2418 din 25 ianuarie 2000 sunt acte administrative.
Prin sentinţa nr. 232 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, excepţie invocată de pârâta SC V.T. SA şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că întrucât Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a cărui anulare s-a solicitat, este emis de către o autoritate publică centrală şi anume, de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, competentă să judece cauza este instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa nr. 142 din 2 iunie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia invocată de pârâtul Consiliul Local Mizil privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii Consiliul Local Mizil şi SC T. SA Gura Vadului şi a respins acţiunea reclamantei D.R.E. în temeiul autorităţii de lucru judecat.
Pentru a hotărî în acest mod, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că întrucât terenul în litigiu se află în oraşul Mizil, pârâtul Consiliul Local Mizil are calitate procesuală pasivă deoarece potrivit art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliile locale au atribuţii principale în ceea ce priveşte administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ teritoriale.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii Consiliul Local Mizil şi SC T. SA Gura Vadului, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., litigiul având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, fiind judecat definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1056 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardiv formulată.
Împotriva sentinţei nr. 142 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta D.R.E.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat excepţia de necompetentă materială a Curţii de Apel Ploieşti, apreciind că Judecătoria Mizil are competenţă să judece cauza, întrucât actul juridic a cărui anulare s-a solicitat nu este un act administrativ, ci un titlu de proprietate, caz în care judecătoria are plenitudine de jurisdicţie.
În acest sens, recurenta a arătat că prima instanţă a încălcat principiul disponibilităţii procesului civil întrucât a judecat cauza în considerarea altui temei legal decât cel invocat în acţiune.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Ploieşti reclamanta D.R.E. a formulat două capete de cerere, respectiv (1) să se constate lipsa de valabilitate a titlului statului asupra imobilului situat în Mizil compus din casă, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 3597 mp, titlu reprezentat de procesul-verbal din 22 martie 1953 emis în baza H.C.M. nr. 308/1953 (nepublicată şi lipsită de efecte juridice), act administrativ prin care tatăl reclamantei a fost deposedat abuziv de acest imobil, încălcându-se astfel dreptul de proprietate şi (2) să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2418 din 25 ianuarie 2000, cu privire la terenul proprietatea sa, compus din casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 3597 mp emis de Ministerul Agriculturii, Pădurii şi Apelor în favoarea SC T. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 142 din 2 iunie 2008 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, a calificat greşit acţiunea ca fiind o acţiune în contencios administrativ, în principal reclamanta tinzând la revendicarea unei suprafeţe de teren ca urmare a „lipsei de valabilitate a titlului statului" – procesul verbal din 22 martie 1953, emis în baza H.C.M. nr. 308/1953; în temeiul art. 1 pct. 1 C. proc. civ. o astfel de acţiune este de competenţa judecătoriei ca instanţă de drept comun, aceasta din urmă având posibilitatea să disjungă unele capete de cerere, în măsura în care nu sunt de competenţa sa, dar păstrând spre judecare acţiunea principală.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 304 pct. 3 şi art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, dispunând casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, Judecătoria Mizil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.R.E. împotriva sentinţei civile nr. 142 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Mizil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1227/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1230/2009. Contencios → |
|---|
