ICCJ. Decizia nr. 1324/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1324/2009
Dosar nr. 1277/2/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 446/2008 pronunţată la data de 12 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Constantin Adrian în contradictoriu cu pârâţii M.E.F. şi G.R. – C.P.M. şi a dispus anularea Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 al M.E.C. cu privire la reclamant, precum şi Decizia nr. 200 din 4 decembrie 2006 emisă de P.M. al G.R., obligând M.E.F. la reîncadrarea reclamantului potrivit rangului şi pregătirii profesionale şi la plata diferenţei dintre drepturile sale salariale cuvenite în calitate de înalt funcţionar public şi cele efectiv plătite.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 575/13 noiembrie 206 emis de către M.E.C. s-a aprobat Statul de funcţiuni pentru personalul din cadrul M.E.C., conform HG nr. 1511/2006 pentru modificarea şi completarea HG nr. 738/2003, privind organizarea şi funcţionarea M.E.C., potrivit poziţiei 45 din anexă, reclamantul fiind încadrat pe funcţia publică de execuţie de consilier superior.
Prin Decizia nr. 200 din 4 decembrie 2006 emisă de P.M. al G.R. s-a constatat încetarea raporturilor de serviciu pentru funcţia de secretar general adjunct ocupat de reclamant, având în vedere HG nr. 1511/2006 pentru modificarea şi completarea HG nr. 738/2003, privind organizarea şi funcţionarea M.E.C., prin care numărul secretarilor generali adjuncţi din cadrul M.E.C. a fost redus cu un post.
Decizia nr. 200 din 4 decembrie 2006, reţine instanţa de fond, constată de fapt încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, încetare care practic avusese loc anterior, prin emiterea Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006, dat fiind că în HG nr. 1511 din 8 noiembrie 2006 nu se individualizează funcţia ocupată de reclamant, aceea de secretar general adjunct ca fiind cea care s-a desfiinţat.
Cu alte cuvinte, reţine instanţa de fond, trebuia emis un act administrativ prin care, urmare a reducerii unui post de secretar general adjunct, să se dispună încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, or nu există un act emis de conducătorul autorităţii, de eliberare din funcţie a reclamantului care să fie şi comunicat acestuia în condiţiile legii.
Potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul putea fi eliberat din funcţia publică în care era încadrat, însă autoritatea pârâtă putea să-l numească pe o funcţie publică inferioară în cadrul unei structuri organizatorice, numai dacă A.N.F.P. ar fi comunicat că nu există o funcţie publică vacantă şi numai cu acordul reclamantului.
Întrucât numirea reclamantului în funcţia de înalt funcţionar public s-a făcut de P.M. în condiţiile art. 17 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în urma susţinerii unui concurs şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de lege, şi încetarea raporturilor de serviciu trebuia să se facă în aceleaşi condiţii, adică tot de către P.M. prin emiterea unui act administrativ de eliberare din funcţie (art. 18 din lege), fapt ce nu s-a întâmplat în speţa de faţă, instanţa de fond concluzionând astfel că cele două acte administrative contestate sunt nelegale în ceea ce-l priveşte pe reclamant.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen, pârâţii M.E.F.(actualmente M.E.)şi G.R. – C.P.M.
Recurentul – pârât M.E.F. nu a motivat însă recursul în termenul prevăzut de textul de lege, art. 303 C. proc. civ. – 15 zile de la comunicarea hotărârii -, astfel încât potrivit dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ. recursul este nul.
Recurentul – pârât G.R. – C.P.M. critică sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând aplicarea dispoziţiilor art. 304/1 C. proc. civ., care dau dreptul instanţei de recurs de a examina cauza sub toate aspectele, hotărârea supusă recursului neputând fi atacată cu apel.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul susţine în esenţă că în mod greşit a statuat instanţa de fond asupra faptului că Decizia nr. 200 din 4 decembrie 2006 este nelegală, deoarece încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului – reclamant din funcţia de secretar general adjunct, a avut loc ca urmare a reorganizării M.E.C., conform HG nr. 1511/2006, nefiind astfel vorba de o retrogradare a acestuia.
Schema de personal a fost redusă cu un post de secretar general adjunct, astfel că după data de 8 noiembrie 2006, data la care a avut loc reorganizarea M.E.C., raporturile de serviciu ale intimatului – reclamant nu mai aveau cum să subziste după acest moment.
Totodată, susţine recurentul – pârât, Decizia susmenţionată este întemeiată pe dispoziţiile art. 18 alin. (1) lit. b) şi art. 84 din Legea nr. 188/1999, dispoziţii ce prevăd condiţiile de numire precum şi cele de încetare a raportului de serviciu ale funcţionarului public, în speţă, constatarea încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului – intimat având semnificaţia eliberării din funcţia publică de secretar general adjunct, prin efectul legii, respectiv prin intrarea în vigoare a HG nr. 1511/2006.
Sentinţa instanţei de fond este criticată şi sub aspectul conţinutului dispozitivului cu privire la reîncadrarea intimatului - reclamant, instanţa de fond dispunând reîncadrarea pe un post potrivit rangului şi pregătirii sale profesionale, deci folosind o expresie vagă de natură să ducă la diferite interpretări.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nelegală şi netemeinică a cererii de anulare a Deciziei P.M. nr. 200 din 6 decembrie 2006 precum şi pronunţarea pe capătul de cerere referitor la reîncadrarea intimatului – reclamant pe funcţia de secretar general adjunct în cadrul M.E.
Intimatul – reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi va fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că eliberarea din funcţie a intimatului – reclamant s-a făcut cu nerespectarea condiţiilor legale imperative din Legea nr. 188/1999, consecinţa fiind aceea a nulităţii absolute a celor două acte administrative prin care acest lucru s-a dispus.
Recurentul – pârât G.R. critică sentinţa numai cu privire la anularea Deciziei nr. 200 din 4 decembrie 2006 emisă de P.M., deşi această decizie se întemeiază pe prevederile Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 emis de către M.E.C. conform HG nr. 1511 din 8 noiembrie 2006, prin care s-a aprobat Statul de funcţii pentru personalul din M.E.C., potrivit acestui Ordin în urma restructurării, intimatul – reclamant ocupând o funcţie publică inferioară celei deţinute anterior, respectiv cea de consilier superior.
Este cert ca prin acest Ordin, prin care a fost aprobat Statul de funcţii, s-au modificat unilateral raporturile de serviciu ale intimatului – reclamant prin trecerea acestuia de pe o funcţie publică de conducere pe o funcţie publică de execuţie, încălcându-se astfel prevederi imperative ale Legii nr. 188/1999, Legea funcţionarilor publici.
Pentru intimatul – reclamant care ocupa funcţia de secretar general adjunct, singura modalitate de încetare a raporturilor de serviciu era, potrivit art. 18 din Legea nr. 188/1999 Decizia P.M. de eliberare din funcţie şi nu un Ordin al Ministrului de aprobare a unui stat de funcţiuni unde la poziţia 45 acesta figura ca ocupând o funcţie de execuţie de consilier superior.
Aşa, cum corect a reţinut instanţa de fond, Decizia nr. 200 din 4 decembrie 2006 emisă ulterior emiterii Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006, constată de fapt încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului – reclamant o dată cu emiterea Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 de către M.E.C., persoană necompetentă a dispune asupra eliberării din funcţie a intimatului – reclamant, pentru care în calitate de înalt funcţionar public, legea prevede în mod expres modalitatea şi persoana competentă să dispună asupra încetării raportului de serviciu.
Susţinerea recurentului – pârât că sintagma „se constată încetarea raporturilor de serviciu începând cu 8 noiembrie 2006", trebuie interpretată în sensul eliberării din funcţie, nu poate fi primită, întrucât exprimarea este neechivocă şi nu dă loc la alte interpretări, instanţa de fond reţinând corect că prin decizie nu s-a dispus asupra încetării raporturilor de muncă.
Chiar recurentul, G.R. – C.P.M. în recursul formulat invocă dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 188/1999, articol care prevede condiţiile în care persoana competentă poate dispune asupra raporturilor de serviciuale funcţionarului public, art. 84 lit. c), precizând că „încetarea raportului de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică şi are loc prin eliberare din funcţia publică".
Or, deşi în speţă este vorba de reducerea postului ocupat de intimatul – reclamant ca urmare a reorganizării, nu a fost emis de către P.M. ca persoană competentă, un act administrativ de eliberarea din funcţie, care să fi fost şi comunicat acestuia în termen de 5 zile, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 84/2 lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Totodată, în mod corect, a reţinut instanţa de fond şi faptul că s-au încălcat dispoziţiile art. 86 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora în cazul în care nu exista funcţii publice corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, la momentul eliberării din funcţia publică a funcţionarilor public, autoritatea sau instituţia are obligaţia de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante.
Or, în speţă, nu s-a întreprins acest demers ci s-a procedat în mod direct şi abuziv la retrogradarea intimatului – reclamant, fiind numit în ultima funcţie de execuţie.
Nu s-au respectat nici dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în sensul de a se comunica A.N.F.P. modificarea intervenită în situaţia intimatului – reclamant, înalt funcţionar public, pentru ca pe principiul mobilităţii acesta să beneficieze de acelaşi rang la o altă instituţie publică a administraţiei publice centrale.
Referitor la criticile vizând modul de soluţionare a cererii de reîncadrare, acestea sunt neîntemeiate, prima instanţă pronunţându-se cu respectarea art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, fiind posibilă reîncadrarea chiar şi pe funcţia deţinută întrucât prin HG nr. 386/2007 s-au reînfiinţat două funcţii de secretar general adjunct, iar prin notele scrise depuse de M.E.(fila 67 dosar recurs), succesor al M.E.F. şi al M.E.C., acesta precizează că are în organigramă două posturi de secretar general adjunct, din care unul este vacant, M.E. fiind autoritatea care urmează a pune în executare hotărârea judecătorească.
Potrivit considerentelor expuse, constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, iar recursul formulat de către G.R. – C.P.M. este nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenţii – pârâţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei către intimatul – reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul G.R. – C.P.M. împotriva sentinţei civile nr. 446 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Constată nul recursul declarat de M.E.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenţii – pârâţi la plata sumei de 3000 lei către intimatul – reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1327/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
