ICCJ. Decizia nr. 1325/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1325/2009
Dosar nr. 244/2/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 22 septembrie 2008, S.I.F. Transilvania SA a declarat recurs împotriva sentinţei, FN din 9 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a art. 143 al HG nr. 577/2002 invocată de recurentă în dosarul Curţii de Apel Bucureşti nr. 5245/2/2007.
În motivarea recursului s-a susţinut de recurentă că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, respectiv, textul art. 143 din HG nr. 577/2002 a cărui legalitate s-a cerut a fi cercetată prin excepţia de nelegalitate, încalcă însăşi raţiunea emiterii actului normativ respectiv diminuarea rolului statului în economie.
S-a invocat nelegalitatea art. 143 din HG nr. 577/2002 prin raportare la art. 322 din OUG nr. 88/1997 ce prevede expres: „capitalul societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate se majorează cu valoarea terenurilor preluată din certificat". Aceasta în timp ce art. 143 a HG nr. 577/2002 arată că valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare".
Recurenta susţine că prin aplicarea coeficientului de actualizare se ajunge la o creştere excesivă a participaţiei statului în societate, îngreunând în acest fel procesul de privatizare.
Intimatul S.C.L. B.T.T. SA Bucureşti a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurentă.
În sprijinul acestei solicitări intimatul B.T.T. a susţinut că dispoziţiile art. 143 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1977 privind privatizarea societăţilor comerciale şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării sunt legale şi urmăresc detalierea normelor prevăzute de art. 322 din OUG nr. 88/1997 pentru o mai bună aplicare a acestuia.
Cu privire la susţinerea recurentei că textul art. 143 din HG nr. 557/2002 încalcă însăşi raţiunea emiterii actului normativ, adică diminuarea rolului statului în economie, deoarece prin aplicarea coeficientului de actualizare s-ar ajunge la o creştere excesivă a cotei statului în societate, îngreunând procesul de privatizare reprezintă un sofism întrucât „este normal să se diminueze participaţia statului, însă în mod corect şi legal, adică la valoarea reală de piaţă a terenurilor respective".
Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat de asemenea respingerea recursului declarat în cauză, susţinându-se că data emiterii certificatelor de atestarea dreptului de proprietate reclamă cu necesitate actualizarea valorii bunurilor cuprinse în respectivele certificate invocându-se astfel art. 322 din OG nr. 88/1997, explicitat prin dispoziţiile art. 143 din HG nr. 577/2002.
Din actele cauzei se constată că prin sentinţa civilă nr. 2217 din 9 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania SA ca neîntemeiată.
S-a reţinut de instanţa de fond că precizarea cuprinsă în textul de lege a cărui nelegalitate se solicită a se constata (art. 143 din HG nr. 577/2002) reprezintă de fapt transpunerea dispoziţiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, concluzia impunându-se în raport de faptul că data emiterii certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate reclama actualizarea valorii bunurilor cuprinse în certificatele de atestarea drepturilor de proprietate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Excepţia de nelegalitate, invocată potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 vizează dispoziţiile art. 413 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 „valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare".
Legalitatea acestui text se face în raport cu art. 322 din OUG nr. 88/1997 „capitalul societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate se majorează cu valoarea terenurilor preluată din certificat".
Prevederile art. 143 din HG nr. 577/2002, în legătură cu art. 322 din OUG nr. 88/1997 prevăd procedura specială de majorare a capitalului social pentru societăţile comerciale care sunt supuse procesului de privatizare, evaluarea aportului în natură însemnând tocmai valoarea terenului actualizată conform legislaţiei în vigoare [art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 322 din OUG nr. 88/1997]. Este de necontestat că art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, actualizată până la data de 16 august 2004, prevede majorarea capitalului social prin aport în natură şi care se face în urma evaluării acestor terenuri de către experţi.
Deci majorarea capitalului social prin avizul de aport în natură presupune stabilirea exactă a valorii în acest sens adoptându-se art.1 43 din HG nr. 577/2002 care a stabilit o procedură unitară în legătură cu art. 322 din OUG nr. 88/1997.
Prin neaplicarea art. 143 din HG nr. 577/2002 majorarea de capital s-ar face la o valoare mult diminuată, statul pierzând din participaţie în mod nelegal, în contradicţie cu realitatea valorii terenurilor pe piaţă ceea ce este şi incorect.
Constatându-se că respingerea excepţiei de nelegalitate s-a făcut corect de instanţa de fond, recursul declarat fiind neîntemeiat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA împotriva sentinţei civile nr. 2217 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1313/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1336/2009. Contencios → |
|---|
