ICCJ. Decizia nr. 138/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 138/2009
Dosar nr. 5685/1/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de mai mulţi procurori, între care şi recurentul C.A.M. care au solicitat recunoaşterea gradului profesional, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a promovării în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A.
În motivarea Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. s-a reţinut că prin numirea unor procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe lângă curtea de apel, la D.N.A., aceştia nu au dobândit gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât promovarea în funcţii superioare de execuţie se realizează prin examen sau concurs, cu respectarea condiţiilor legale. În caz contrar, ar fi eludate dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie, prin concurs.
S-a arătat de asemenea că, numirea procurorilor la D.N.A. nu poate fi confundată cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât pentru încadrarea procurorilor în această structură sunt prevăzute proceduri speciale (art. 8 alin. (2), art. 9 din OUG nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004 republicată).
Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, promovarea procurorilor se face prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante la parchete, iar art. 44 alin. (1) lit. c) din aceiaşi lege prevede condiţia de 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, numirea unui procuror la D.N.A. conferă dreptul procurorului de a funcţiona în această structură, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acesteia şi de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcţie, iar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.A.M., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii recurate în ceea ce îl priveşte şi obligarea intimatului la recunoaşterea în favoarea sa a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. potrivit căreia, dreptul procurorilor de a funcţiona în structura specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de a îndeplini atribuţiile specifice acestei structuri şi de a fi remuneraţi cu salariile prevăzute pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a li se recunoaşte şi gradul corespunzător acestui parchet, este contrară prevederilor legale în vigoare.
A mai arătat recurentul că a fost numit în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – serviciul teritorial Constanţa, de către Procurorul Şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având statutul şi remuneraţia procurorilor de la acest parchet. A invocat totodată, practica judiciară în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constantă în sensul admiterii unor solicitări similare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susţinut că recursul este nefondat, arătând că nu trebuie să se confunde numirea procurorilor la D.N.A. cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovare care, potrivit dispoziţiilor legale nu poate avea loc decât prin concurs.
A mai arătat că, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetul de unde provin iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că aceşti procurori nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Intimatul considerată că salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu le poate conferi acestora şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În finalul întâmpinării, intimatul a apreciat că, întrucât hotărârile judecătoreşti invocate ca jurisprudenţă de către recurent nu au fost pronunţate într-un recurs în interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de faţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului faţă de motivele de recurs şi de apărărilor intimatului, faţă de înscrisurile depuse în dosar şi de normele legale aplicabile în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerentele.
La data de 14 iulie 2003, prin Ordinul nr. 872 al Procurorului General, recurentul a fost delegat pe perioadă nedeterminată în funcţia de procuror la P.N.A. – serviciul teritorial anticorupţie Constanţa, iar la data de 30 iunie 2004, prin Ordinul M.J. nr. 1750/C, recurentul a fost numit, începând cu data de 1 iulie 2004 în funcţia de procuror, în cadrul P.N.A. – serviciul teritorial Constanţa. Prin Hotărârea nr. 76 din 6 aprilie 2006 a secţiei pentru procurori a C.S.M., recurentul a fost numit în funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova, începând cu data de 15 aprilie 2006, iar prin Hotărârea nr. 94 din 6 aprilie 2006, secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii i-a aprobat transferul de la D.N.A. – serviciul teritorial Constanţa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova.
Potrivit OUG nr. 43/2002, P.N.A. – în prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unităţii de parchet din care face parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcţie de execuţie, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) şi care implică o selecţie a candidaţilor prin prisma unor condiţii şi calităţi profesionale specifice.
În această situaţie, numirea la D.N.A. a procurorilor specializaţi şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiilor în care au fost numiţi are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, chiar definiţia riguroasă pe care intimatul C.S.M. a dat-o noţiunii de grad profesional, ca fiind dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalităţile de dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un post şi îndeplinirea atribuţiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.
Nici argumentaţia intimatului potrivit căreia, la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 şi nu rămân la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi reţinută.
Revenirea procurorilor la parchetele de unde provin nu semnifică şi nu echivalează cu imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă dobândit prin numire, să se stingă. Este de ordinul evidenţei că, procurorii D.N.A. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă nevoile acestui parchet o impun, neexistând o interdicţie legală în acest sens.
Înalta Curte apreciază că şi argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă nu conferă, prin el însuşi, gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă, este totuşi de natură a fi reţinut.
Salarizarea procurorilor specializaţi ai D.N.A. având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, relevă similitudinea, sub aspectul complexităţii şi volumului, a atribuţiilor şi competenţelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanţei supreme, astfel încât a nu recunoaşte acelaşi grad profesional pentru toţi procurorii, înseamnă a încălca principiul egalităţii de tratament juridic.
În sfârşit, Înalta Curte observă că nu pot fi ignorate şi nici încălcate, jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă) şi nici practica judiciară constantă a instanţei supreme în materie, prin care s-a decis în sensul recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru cei aflaţi în situaţie similară cu recurentul.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 591 din 19 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l priveşte pe recurent şi va obliga intimatul să-i recunoască acestuia, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A.M. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată, în ceea ce-l priveşte pe recurent. Admite cererea recurentului şi obligă intimatul să recunoască recurentului, gradul profesional corespunzător de procuror Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu opinia separată a dl. judecător E.A., în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 140/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
