ICCJ. Decizia nr. 144/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 144/2009
Dosar nr. 8394/1/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la C.S.M., în luna septembrie 2008 petenta P.M.C. a solicitat recunoaşterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, petenta a arătat că, prin Ordinul nr. 1181 din 12 iunie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost numită, începând cu data de 1 iulie 2008 – procuror la D.I.I.C.O.T. – structura centrală, conform procedurii în vigoare la acea dată, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţia arătată, potrivit avizului C.S.M. - Hotărârea nr. 128 din 5 iunie 2008 a C.S.M. - secţia pentru Procurori.
Pentru Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile formulate de 26 de procurori care funcţionează în cadrul D.I.I.C.O.T., de recunoaştere a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare a numirii în cadrul acestei structuri, numele recurentei fiind înscris la art. 1 poz. 17 din hotărâre.
În motivarea hotărârii se reţine că, numirea procurorilor în cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. nu conduce la dobândirea gradului profesional superior.
Art. 75 alin. (11) şi art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 prevăd că, procurorul se întoarce la unitatea „de unde provine", reglementare ce dovedeşte că, respectivul procuror nu a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, situaţie în care nu ar mai fi fost necesară o revenire la o unitate de parchet ierarhic inferioară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – P.M.C., în temeiul art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurenta critică hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că, D.I.I.C.O.T. în cadrul căreia este încadrată, reprezintă o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar prin numirea sa în cadrul acestei direcţii a dobândit gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Numirea sa s-a făcut în concordanţă cu prevederile legii speciale - Legea nr. 508/2004, urmare participării la interviul organizat la 20 mai 2008 şi îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004, republicată. Chiar dacă art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004 republicată prevede că, la data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorul revine la parchetul de unde provine, legea nu stabileşte că astfel, procurorul ar pierde un drept câştigat, respectiv gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură din care face parte D.I.I.C.O.T.
Prin întâmpinare, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că, respingând cererea recurentei, Plenul a interpretat corect legea şi a făcut distincţia cuvenită între noţiunea de „numire" şi „promovare", legea prevăzând condiţii şi proceduri diferite pentru cele două instituţii.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorului P.M.C. care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Este necontestat faptul că recurenta funcţionează ca procuror la D.I.I.C.O.T., de la data de 1 iulie 2008, îndeplineşte acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, beneficiază în fapt de statutul şi remuneraţia acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că D.I.I.C.O.T este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispoziţiilor Legii nr. 508/2004 (privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentate de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
În cauză recurenta a fost numită în condiţiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit raţionamentului din Hotărârea nr. 128 din 5 iunie 2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel, în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revineprocurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
Mai mult, intimatul nu a efectuat vreo evaluare a sarcinilor şi responsabilităţilor recurentei şi o constatare negativă faţă de cerinţele gradului ce se refuză a fi acordat, încălcându-se astfel principiul echivalenţei postului şi gradului.
A admite teza intimatului ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei-credinţe şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul Uniunii Europene.
Aşa fiind, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004 precum şi cu art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se anula hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurentă şi a se dispune obligarea intimatului să-i recunoască acesteia, gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.M.C. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce o priveşte pe recurentă. Admite cererea recurentei şi obligă intimatul să recunoască recurentei, gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 143/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 145/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
