ICCJ. Decizia nr. 112/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 112/2009
Dosar nr. 82/35/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 119/CA/2008/P.I. pronunţată la data de 16 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, invocată de Consiliul Local al Municipiului Oradea, iar pe fondul cauzei a respins contestaţia formulată de reclamanta E.O.R. a Oradea în contradictoriu cu pârâţii Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Oradea, ca neîntemeiată.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit contestaţia împotriva Deciziei nr. 1540 din 11 decembrie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitându-se anularea acestei decizii şi obligarea Comisiei speciale la emiterea unei noi decizii de retrocedare, prin restituire în natură, a suprafeţei de 4.423 m.p., reprezentând cota de 4423/4613 din terenul intravilan înscris în CF Oradea, în completarea cotei de 190/4613 – retrocedată prin Decizia nr. 1539 din 11 decembrie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în speţă, Comisia specială de retrocedare prin Decizia emisă a constatat că imobilul – teren – în suprafaţă de 4.423 m.p., reprezentând cota parte de 4423/4613 din imobilul înscris în C.F. Oradea se află în domeniul public al Municipiului Oradea şi are destinaţia de parc - „Parcul T." fiind exceptat de la restituirea în natură.
În temeiul HG nr. 970/2002 s-a constatat apartenenţa imobilului la domeniul public, în speţă fiind incidente prevederile art. 3 pct. 2 din Anexa Legii nr. 213/1998, potrivit cărora „pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement fac parte din domeniul public al municipiilor", trecerea în domeniul public operând de drept, prin efectul legii.
Referitor la conţinutul C.F. Oradea, reţine instanţa de fond „din adresa din 8 mai 2008 emisă de Consiliul Local al Municipiului Oradea, rezultă că, potrivit poziţiei, secţiunea spaţii verzi, anexa 2 din HG nr. 970/2002, face parte din domeniul public al Municipiului Oradea, imobilul identificat prin acest nr. topo având suprafaţa de 3.650 m.p. şi fiind trecut în proprietatea Municipiului Oradea în temeiul Hotărârii C.L. nr. 237/1999, iar în ce priveşte nr. top 1947/2 informaţiile deţinute sunt numai cele ce rezultă din înscrierile.
Mai reţine instanţa de fond, că, contrar poziţiei exprimate de reclamantă, din cuprinsul C.F. Oradea rezultă că Muzeul A.E. se află în domeniul public al judeţului Bihor iar Parcul T. se află în domeniul public al Municipiului Oradea şi nu în vecinătatea, cum susţine reclamanta, şi cu toate că cele două imobile sunt identificate cu acelaşi numărtopografic, terenul având destinaţia de parc nu constituie teren aferent clădirii Muzeului A.E., astfel că nu se justifică restituirea în natură a suprafeţei de teren 4423 m.p., în completarea cotei de 190/4613 retrocedată reclamantei prin Decizia nr. 1539 din 11 decembrie 2007.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal, reclamanta E.O.R. a Oradea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ., respectiv „instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia" şi „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Susţine recurenta prin motivele de recurs formulate, că instanţa de fond deşi şi-a întemeiat hotărârea pe HG nr. 970/2002, anexa 2, poziţia 546 şi 6094, adresa din 8 mai 2008 a Consiliului Local Oradea şi menţiunile din C.F. nr. 11237 Oradea au interpretat greşit aceste probe, şi nu a observat un aspect esenţial şi anume faptul că nu există identitate între terenul intravilan în litigiu. - identificat cu nr. top 1947/2, cota parte de 4423/4613 m.p. şi scuarul T.R. – identificat cu nr. top 1947 în suprafaţă de 3.650 m.p. Recurenta - reclamantă precizează că încă din anul 1937 când imobilul în litigiu a intrat pentru prima oară în patrimoniul său, acesta este identificat cu nr. topografic 1947/2 şi nr. 1947 sau orice alt număr dezmembrat din acesta.
Totodată, arată recurenta din adresa cu nr. 142055 din 8 mai 2008 Consiliul Local al Municipiului Oradea – A.I. Oradea, cu privire la nr. topo 1947/2 rezultă că „informaţiile deţinute sunt numai cele ce rezultă din înscrierile din C.F. nr. 11237 Oradea", iar înscrierile din CF – cu privire la acest nr. topo, contrar celor reţinute de instanţa de fond, sunt în sensul că imobilul este, „loc viran în O.O. cu clădire – Muzeul A.E." şi a intrat în proprietatea Statului Român în anul 1961, cu titlul de donaţiune, iar la 31 martie 2005 se notează existenţa unei clădiri pe acest teren cu destinaţia de Muzeul A.E. şi apartenenţa clădirii şi cotei de 190/4.613 m.p. teren la domeniul public al judeţului Bihor.
Prin urmare, susţine recurenta, instanţa de fond nu a observat că nu se face nici o altă menţiune cu privire la cota de 4423/4613 din terenul intravilan înscris în C.F. nr. 11237 Oradea, acest teren păstrându-şi mai departe caracterul de teren viran, aşa cum este descris sub A(2) şi A(4) precum şi regimul juridic anterior.
Se solicită de către recurenta - reclamantă, admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile atacate în sensul admiterii acţiunii introductive astfel cum a fost formulată şi precizată, de anulare a Deciziei nr. 1540 din 11 decembrie 2007 a C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de retrocedare, prin restituire în natură, a suprafeţei 4.423 m.p., reprezentând cota de 4423/4613 din terenul intravilan înscris în C.F. Oradea, în completarea cotei de 190/4613 – retrocedată prin Decizia nr. 1539 din 11 decembrie 2007.
Intimaţii C.S.R. şi Consiliul Local al Municipiului Oradea au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte îl va admite potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
În fapt, prin Decizia nr. 1540 din 11 decembrie 2007 a C.S.R., contestată prin prezenta acţiune, s-a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă E.O.R. a Oradea, de retrocedare, prin restituire în natură, cu privire la suprafaţa de 4.423 m.p., reprezentând cota de 4423/4613 din terenul intravilan înscris în C.F. nr. 11237 Oradea, cu motivarea că „imobilul solicitat are destinaţia de amenajare publică", propunându-se acordarea de despăgubiri, ca urmare a constatării calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită.
Instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, şi-a însuşit punctul de vedere al comisiei, reţinând că terenul în litigiu face parte din domeniul public al Municipiului Oradea şi nu poate face obiectul restituirii în natură.
Problema care trebuie lămurită în speţă este aceea dacă terenul în litigiu în suprafaţă de 4.423 m.p., reprezentând cota de 4423/4613 din terenul intravilan înscris în C.F. nr. 11237 Oradea, are destinaţia de Parc – Parcul T. - caz în care face parte din domeniul public, sau este teren viran aferent clădirii Muzeului A.E., prima variantă fiind reţinută de Comisia Specială şi însuşită de instanţă, iar cea de a doua fiind susţinută de recurenta-reclamantă.
Facem precizarea că prin Decizia nr. 1539 din 11 decembrie 2007 a C.S.R. (anterioară Deciziei nr. 1540 din 11 decembrie 2007 ce a fost contestată) recurentei - reclamante i-a fost restituită în natură clădirea Muzeului A.E. şi cota de 190/4613 din terenul înscris în C.F. nr. 11237 Oradea, considerat ca teren aferent construcţiei.
De menţionat că recurenta - reclamantă în mod constant a susţinut că terenul în litigiu face parte din terenul intravilan înscris în C.F. nr. 11237 Oradea, fiind identificat cu acest număr topografic din anul 1937 când a intrat pentru prima oară în patrimoniul său:
Instanţa de fond, în cuprinsul sentinţei, menţionează că în temeiul HG nr. 970/2002 s-a constatat apartenenţa imobilului în litigiu la domeniul public.
Or, aşa cum susţine recurenta-reclamantă la poziţia 546 din Anexa nr. 2 la HG nr. 970/2002 apare strada, „Parcul T." şi nu terenul intravilan în litigiu, identificat cu nr. top. 1947/2 (cap. I. Drumuri comunale şi vicinale, 1 străzile cu trotuarele aferente); iar la poziţia nr. 6094 din Anexa nr. 2 la HG nr. 970/2002 (5. spaţii verzi), apare „scuar T.R. 3.650 m.p., intrat în proprietatea statului în anul 1968, trecut în domeniul public al Municipiului Oradea în temeiul Hotărârea C.L. nr. 237/1999", deci nici una din cele două poziţii nu face referire la terenul intravilan în litigiu, identificat cu nr. topo 1947/2.
Chiar, Consiliul Local al Municipiului Oradea fiind solicitat de către instanţa de fond să precizeze regimul juridic al acestui teren, menţionează faptul că „informaţiile deţinute sunt numai cele ce rezultă din înscrierile de sub B 7 - B 10 din C.F. nr. 11237 Oradea".
Or, analizândînscrierile din C.F. nr. 11237 Oradea, se constată că imobilul este „loc viran în O.O. cu clădire - Muzeul A.E. (A 4) şi a intrat în posesia statului în 1961 cu titlu dedonaţiune (B 7), iar la 31 martie 2005, se notează existenţa unei clădiri pe acest teren, cu destinaţia de Muzeul A.E. şi apartenenţa clădiri şi cotei de 190/4613 m.p.
Într-adevăr, aşa cum susţine recurenta-reclamantă,nu se face nici o menţiune cu privire la cota de 4423/4613 din terenul intravilan înscris în C.F. nr. 11237 Oradea.
În contextul în care la dosar nu există probe clare, suficiente din care să rezulte situaţia juridică a terenului identificat, cota parte de 4423/4613 din terenul intravilan înscris în C.F. nr. 11237 Oradea, instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu, având destinaţia de parc nu constituie teren aferent clădirii Muzeul A.E., astfel că nu se justifică restituirea în natură a acestuia, în completarea cotei de 190/4613 retrocedată reclamantei prin Decizia nr. 1539 din 11 decembrie 2007.
Or, în considerarea prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,„judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le socotesc necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
În virtutea rolului activ pe care judecătorul fondului trebuie să-l aibă pentru aflarea adevărului în cauza dedusă judecăţii, acesta trebuie să pună în discutarea părţilor efectuarea tuturor probatoriilor necesare, întocmirea unui raport de expertiză de către un specialist topo, care să identifice terenul în litigiu, fiind absolut necesară pentru dezlegarea dată pricinii.
Neprocedând astfel, judecătorul fondului a pronunţat o sentinţă susceptibilă de critici sub aspectul legalităţii şi temeinicie, motiv pentru care a şi fost recurată de către reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa instanţei de fond s-a pronunţat în baza unui probatoriu incomplet, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă urmează a fi admis, iar cauza casată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.O.R. a Oradea împotriva sentinţei nr. 119/CA/2008/PI din 16 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 114/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
