ICCJ. Decizia nr. 143/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 143/2009
Dosar nr. 8234/1/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 10 octombrie 2008, recurentul P.I. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., prin care a fost respinsă solicitarea din 10 martie 2008 privind recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadei (15 septembrie 1986 – 4 martie 1993) în care a îndeplinit funcţia de revizor vamal principal şi control vamal gr. II în cadrul D.G.V. – Vama Sibiu, punct Vamal Mediaş, judeţul Sibiu.
Recurentul invocă în susţinerea recursului, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 93/1992 republicată şi modificată, art. 104 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată, art. 86,87 din Legea nr. 303/2004 şi consideră că perioada analizată trebuie evaluată şi reţinută ca fiind o perioadă de activitate desfăşurată în cadrul altor organe ale administraţiei publice din care a făcut parte Direcţia Generală a Vămilor cu unităţile subordonate.
Recurentul arată că intimatul s-a pronunţat în sensul solicitat în cazul altor magistraţi, prin Hotărârile nr. 109 din 31 ianuarie 2008, nr. 804 din 4 septembrie 2008, nr. 649 din 3 iulie 2008, nr. 335 din 25 aprilie 2007, dar în cazul său s-a aplicat un tratament diferenţiat.
Recurentul a depus la dosar cererea adresată C.S.M. hotărârea atacată, adeverinţa din 1993, hotărârile C.S.M. invocate.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil şi în subsidiar, ca nefondat.
Intimatul arată că hotărârea atacată nu este o hotărâre privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor în sensul celor stipulate prin art. 29 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât acesta nu reprezintă un act administrativ.
Intimatul consideră că nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 48 din Legea nr. 92/1992, art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată cu modificările şi completările .
Actele normative în vigoare în perioada 1986 – 1993 fac referire la vechimea în munca juridică şi nu la vechimea în magistratură.
Se mai arată că nu sunt incidente dispoziţiile privitoare la nediscriminare, faţă de prevederile art. 14 din C.E.D.O.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte admisibilitatea recursului se va reţine că Hotărârea nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată ulterior.
Hotărârea recurată a fost emisă în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Hotărârea nu interpretează dispoziţii legale care reglementează vechimea în magistratură, în vederea calculului pensiei de serviciu, ci priveşte unele drepturi ale magistratului recurent, în sensul art. 29 alin. (5),7 din Legea nr. 317/2004, de unde rezultă că recursul este admisibil.
Pe fondul cererii de recurs, se va constata că sunt aplicabile speţei prevederile art. 48 din Legea nr. 92/1992 în vigoare în anul 1993 şi care nu conţin dispoziţii referitoare la personalul de conducere ori de execuţie de specialitate juridică din cadrul altor organe ale administraţiei publice.
În prezent, vechimea în magistratură este reglementată de dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată şi completată, şi nu conferă dreptul persoanei care a ocupat funcţiile de revizor vamal şi controlor vamal să se prevaleze de aceste prevederi.
Vechimea în specialitate în munca juridică nu poate fi confundată cu îndeplinirea unei funcţii de specialitate juridică care să ducă la aplicarea reglementărilor referitoare la vechimea în magistratură.
Adeverinţa din 21 iulie 1993 depusă la dosar în susţinerea recursului face referire doar la funcţia de controlor vamal II ( nu şi la cea de revizor vamal) şi vorbeşte despre vechimea de specialitate în munca juridică.
Art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 republicată şi modificată cu completările ulterioare nu era în vigoare în anul 1993, data limită pentru recunoaşterea vechimii în magistratură pentru recurent.
În speţă nu au fost încălcate prevederile referitoare la discriminare, întrucât recurentul nu se află în situaţii analoage şi comparabile cu persoanele care au beneficiat de hotărârile C.S.M. prin care s-a recunoscut vechimea în magistratură pe o anumită perioadă, deoarece nici una dintre aceste persoane nu au îndeplinit funcţia de revizor vamal sau controlor vamal II.
În consecinţă, criticile aduse Hotărârii nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. nu sunt întemeiate, urmând ca în temeiul art. 29 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Hotărârii nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2009. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 144/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
