ICCJ. Decizia nr. 1386/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1386/2009
Dosar nr. 1204/36/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 779/CA din 2 octombrie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a anulat hotărârea nr. 3063 din 12 iunie 2008, emisă de pârâtă şi a constatat calitatea reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit probelor existente la dosar, familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie stipulat prin Tratatul de la Craiova, încheiat între România şi Bulgaria la data de 7 septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 21 iunie 1943, în localitatea Cogealac, judeţul Constanţa, respectiv în perioada şi în localitatea de strămutare a familiei sale.
Cu privire la adresele Ministerului Justiţiei şi C.N.P.A.D.A.S., invocate de pârâtă, instanţa a reţinut că acestea reprezintă corespondenţa administrativă purtată între organe ale administraţiei publice şi considerarea lor ca o interpretare legală a dispoziţiilor OG nr. 105/1999, contravine prevederilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat, în raport de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 2 din Normele de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 127/2002, că beneficiază de aceste drepturi compensatorii nu numai persoanele care au suferit în mod direct persecuţia etnică, dar şi copiii născuţi în perioada refugiului părinţilor, resimţind la rândul lor consecinţele persecuţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta cu motivarea că, reclamanta fiind născută în anul 1943 nu poate susţine că a fost strămutată în perioada reglementată prin lege, şi prin urmare nici nu poate dovedi, cu actele depuse, faptul strămutării, cu atât mai mult cu cât, la data strămutării părinţilor săi, nici nu era concepută.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe, au fost suportate de toţi membri familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Pe cale de consecinţă, intimata-reclamantă, născută la data de 21 iunie 1943, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr.189/2000, este îndreptăţită, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 779/CA din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1385/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1387/2009. Contencios → |
|---|
