ICCJ. Decizia nr. 1389/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1389/2009
Dosar nr. 150/45/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 26 februarie 2008, reclamantul j.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G.N.M., anularea Deciziilor nr. 45 din 14 ianuarie 2008 şi nr. 81 din 15 ianuarie 2008, emise de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea sa în funcţia publică deţinută anterior şi acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsit de la momentul punerii în executare a deciziilor menţionate mai sus şi până la repunerea efectivă în funcţie.
La data de 14 aprilie 2008, G.N.M. - Comisariatul judeţean Vaslui, prin reprezentant legal de ing. L.C.,în calitate de comisar şef, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând admiterea acesteia şi respingerea acţiunii reclamantului.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 150/CA din 8 septembrie 2008, a admis acţiunea, a anulat deciziile contestate şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, precum şi acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsit, începând cu data punerii în executare a deciziilor, respingând totodată cererea de intervenţie formulată în cauză; a dispus de asemenea obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamant la cheltuieli de judecată în cuantum de 3.094 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Decizia nr. 45 din 14 ianuarie 2008 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere, de comisar şef al Comisariatului Judeţean Vaslui, a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care, prin Decizia nr. 30 din 9 noiembrie 2007 nu s-a desfiinţat Comisariatul Judeţean Vaslui, iar postul deţinut de către reclamant nu a fost desfiinţat efectiv.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâta şi intervenienta.
Recurenta-pârâtă, în critica formulată, a învederat următoarele aspecte:
- Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că intimatului-reclamant i s-a oferit posibilitatea să-şi exprime opţiunea faţă de funcţiile publice vacante, iar acesta a ales postul de comisar clasa I de salarizare, în cadrul Comisariatului Judeţean Vaslui;
- Desfiinţarea Comisariatului General, prin HG nr. 1224 din 10 octombrie 2007, pentru modificarea HG nr. 440 din 12 mai 2005, a determinat implicit desfiinţarea Comisariatelor judeţene din subordine, aspect ce a stat la baza deciziilor contestate.
Recurenta - intervenientă, la rândul său a susţinut că la data emiterii deciziilor intimatul-reclamant nu se afla în concediu medical, astfel cu, greşit, a reţinut instanţa de fond şi de asemenea că aceasta nu a ţinut cont de prevederile OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 de modificare a OUG nr. 17 din 9 martie 2005 şi nici de împrejurarea că prin HG nr. 1224/2007, deşi s-a menţinut titulatura funcţiei publice de comisar şef, posturile aferente acestei titulaturi sunt total diferite.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Prin OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din OUG nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale.
OUG nr. 107/2007 a desfiinţat comisariatele regionale, astfel încât G.N.M. trebuia să funcţioneze la nivel central prin Comisariatul General şi avea în subordine 41 de comisariate judeţene, Comisariatul municipiului Bucureşti şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.
Prin legea de respingere a ordonanţei de urgenţă nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţia României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei".În speţă, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanţa de urgenţă.
În prezent, HG nr. 1224/2007 emisă în baza OUG nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice.
La rândul lor, deciziile emise în baza HG nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.
În cauza de faţă OUG nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanţe de urgenţă sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.
În prezent, este în vigoare OUG nr. 17/2005 care organizează G.N.M. în Comisariate Regionale şi Comisariate Judeţene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de Comisar Şef.
Postul de comisar şef al Comisariatului judeţean exista şi în momentul apariţiei OUG nr. 107/2007, iar singura condiţie pentru eliberarea din funcţie este aceea a reducerii personalului ca urmare a reorganizării activităţii prin reducerea postului ocupat de funcţionarul Public".
Faţă de aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate la instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de G.N.M. - Comisariatul judeţean Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 150/CA din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant J.A.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1388/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1393/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
