ICCJ. Decizia nr. 1440/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1440/2009
Dosar nr. 6896/2/2007
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 3 octombrie 2007, reclamantul A.D.C. a chemat în judecată pârâtul M.A., solicitând anularea ordinului ministrului apărării nr. MP 548 din 05 mai 2007, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, prin care să se dispună trecerea reclamantului în rezervă începând cu data de 28 februarie 2007, să se dispună măsura recalculării pensiei militare de stat prin adăugarea „soldei de merit" la baza de calcul, în cuantumul de care beneficia la 28 februarie 2007 şi să fie obligat pârâtul să achite diferenţa dintre cuantumul pensiei militare de stat calculată conform pct. 3 al acţiunii şi cel al pensiei militare de stat de care beneficiază la data introducerii acţiunii, precum şi diferenţa dintre cuantumul plăţilor compensatorii calculate conform pct. 3 şi cel al plăţilor compensatorii încasate în urma Ordinului nr. MP 548 din 05 mai 2007.
A mai solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON.
În motivarea acţiunii, a arătat că, la data de 21 februarie 2007, a formulat cererea CO-642 din 21 februarie 2007, prin care solicita Comandantului UM 02515 CO Bucureşti ca, începând cu data de 28 februarie 2007, să treacă în rezervă. În şedinţa din 26 februarie 2007, Comisia de selecţie nr. 4 a S.M.G. i-a returnat cererea, refuzată indirect şi nemotivat.
Deşi a contestat această hotărâre, a primit un răspuns nefavorabil şi nemotivat, pârâtul cu rea intenţie, neavând decât un singur scop - acela de a-i crea un prejudiciu financiar evident şi consistent.
Reclamantul a susţinut că pârâtul nu a invocat nici un motiv care să aibă legătură cu criteriile legale, precum necesarul de personal al armatei, fondurile alocate măsurilor de protecţie socială a personalului disponibilizat, iar susţinerea acestuia că structura la care era încadrat se afla în plin proces de restructurare este falsă.
Cu privire la data de 28 februarie 2007, reclamantul a arătat că este data limită până la care cadrele militare nominalizate în anul anterior, cel mult 30% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare, beneficiază de salariu de merit.
A mai precizat că a formulat un memoriu înaintat ministrului apărării, prin care solicita ca rezolvarea primului memoriu să fie dată în sarcina oricărei structuri centrale a M.A., cu excepţia S.M.G., dar nu i s-a trimis răspunsul final la aceste memorii.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii solicitărilor referitoare la drepturile de pensie şi la plăţile compensatorii, având în vedere că reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii 554/2004, iar aceste drepturi nu intră în sfera de reglementare cuprinsă în această lege.
Dacă instanţa ar aprecia că respectivele drepturi pot face obiectul unui litigiu de contencios administrativ, pârâtul consideră că cererile 3 şi 4 din acţiune sunt premature, nefiind soluţionate primele două capete de cerere.
Pe fondul cauzei, referitor la capetele 1 şi 2 din acţiune, s-a solicitat respingerea lor ca nefondate, întrucât reclamantul nu contestă legalitatea actului şi temeiurile de drept, ci faptul că trecerea sa în rezervă a fost întârziată, nefiind trecut cu data de 28 februarie 2007, când beneficia de soldă de merit. Reclamantul omite să menţioneze că trecerea în rezervă s-a făcut la cererea sa, pârâtul nefiind obligat într-un anumit termen să-i rezolve favorabil cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2835 din 27 octombrie 2008, a respins excepţia inadmisibilităţii şi pe cea a prematurităţii capetelor 3 şi 4 din acţiune şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a apreciat că excepţia inadmisibilităţii capetelor 3 şi 4 din acţiune este neîntemeiată, deoarece, chiar dacă acestea nu se înscrie în ipotezele reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004, ele pot fi analizate de instanţa de contencios administrativ, deoarece au un caracter accesoriu cererilor de anulare a ordinului de trecere în rezervă.
Cu privire la excepţia prematurităţii invocată, prima instanţă a reţinut că soluţia se impune, întrucât nesoluţionarea capetelor 1 şi 2 din acţiune nu atrage prematuritatea solicitărilor de la pct. 3 şi 4, ele având un caracter accesoriu, iar formularea lor fiind consecinţa firească a solicitărilor principale.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că emiterea ordinului contestat concordă cu a doua cerere a reclamantului, din 6 aprilie 2007, în care se indică drept dată a trecerii în rezervă, data intrării în vigoare a statului de organizare a C.N.M.C.
S-a mai menţionat că, în sarcina pârâtului, nu se poate reţine încălcarea vreunei prevederi legale la momentul emiterii ordinului contestat, ţinând cont şi de faptul că nu s-a dovedit că, în cauză, ar fi vorba despre o unitate militară aflată în reorganizare.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.D.C., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii, ca neîntemeiată, solicitând, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa anulării ordinului nr. MP548 din 5 mai 2007, prin care a fost trecut în rezervă începând cu data de 14 aprilie 2007 şi obligarea pârâtului ca, în termen de 30 de zile de la pronunţarea deciziei, să emită un nou ordin, prin care să se dispună trecerea sa în rezervă începând cu data de 28 februarie 2007 şi să-i plătească daune morale în cuantum de 5000 lei, precum şi cheltuieli de judecată.
Recurentul a susţinut că motivele sale de recurs vizează pretinse omisiuni sau constatări eronate ale unor elemente atât de fapt, cât şi de drept determinante, pe baza cărora prima instanţă şi-a întemeiat, în mod greşit, hotărârea. Astfel, s-a arătat, în esenţă, că instanţa a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra temeiniciei şi legalităţii hotărârii Comisiei de selecţie nr. 4 a S.M.G. din data de 26 februarie 2007, care a refuzat avizarea favorabilă a primului raport de trecere în rezervă, a constatat în mod eronat că susţinerea potrivit căreia unitatea militară în care îşi desfăşura activitatea se afla în plin proces de reorganizare, nu a fost dovedită şi a reţinut în mod greşit că trecerea lui în rezervă s-ar fi făcut la solicitarea sa, când, în fapt, acest lucru s-a produs la iniţiativa M.A.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Obiectul prezentei acţiuni îl constituie, în principal, anularea ordinului M.A. nr. MP 548 din 5 mai 2007, prin care recurentul reclamant a fost trecut în rezervă începând cu data de 14 aprilie 2007, obligarea intimatului pârât să emită un nou ordin prin care să se dispună trecerea sa în rezervă, începând cu data de 28 februarie 2007, cu consecinţa recalculării pensiei şi achitării diferenţelor la drepturile băneşti cuvenite şi a achitării despăgubirilor pentru daunele morale cauzate.
Pretinsa vătămare a recurentului reclamant, de a nu fi trecut în rezervă începând cu data de 28 februarie 2007, data formulării primei cereri în acest sens şi când beneficia de soldă de merit este însă consecinţa avizului negativ exprimat prin hotărârea Comisiei de Selecţie nr. 4 a S.M.G. din şedinţa de la 26 februarie 2007 şi nicidecum a ordinului atacat în cauză.
Despre respectivul aviz, recurentul a fost înştiinţat prin adresa din 4 aprilie 2007 (fila 25 dosar fond) însă nu a dovedit că a atacat, în instanţă, potrivit legii, acest prim act, care a generat efectele care îl nemulţumesc.
Prin urmare, critica sa, potrivit căreia prima instanţă nu ar fi analizat legalitatea şi temeinicia hotărârii din 26 februarie 2007, este neîntemeiată, aceste aspecte excedând cadrului procesual.
Nici în ceea ce priveşte aspectul dacă unitatea se afla sau nu în plin proces de reorganizare critica recurentului nu este fondată, deoarece această împrejurare se putea analiza numai într-o eventuală acţiune având ca obiect anularea primului aviz, cel nefavorabil. Şi, oricum, după cum a reţinut în mod corect instanţa fondului, nu s-au adus dovezi concludente din care să reiasă că unitatea s-a fi aflat într-o asemenea situaţie.
De asemenea, s-a susţinut în mod eronat de către recurent că trecerea sa în rezervă s-ar fi făcut la iniţiativa M.A., cu toate că, la dosar, se afla solicitarea pe care acesta a formulat-o în acest sens.
Deşi a menţionat că Ordinul nr. 548/2007, prin care i s-a admis cererea, este nelegal, recurentul nu a arătat ce dispoziţii legale s-au încălcat prin acest act administrativ atacat.
Având în vedere că, în raport cu cele expuse, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.D.C. împotriva sentinţei civile nr. 2835 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1394/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1446/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
