ICCJ. Decizia nr. 1393/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1393/2009
Dosar nr. 31/62/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 586/CA din 9 septembrie 2008, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.S.G., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Braşov, M.J.L.C., M.F.P., A.N.P.P. Codlea, respingând totodată excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, invocată de pârâtul M.J.L.C., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Curtea de Apel Braşov, A.N.P. şi M.F.P. prin D.G.F.P. a Judeţului Braşov.
Instanţa a reţinut că, prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale reprezentând spor de confidenţialitate de până la 15%, începând cu anul 2004, până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi pentru viitor, actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflaţie şi cu acordarea dobânzilor legale, precum şi efectuarea cuvenitelor modificări în carnetul de muncă; s-a solicitat de asemenea obligarea pârâtului M.F.P. să aloce fondurile necesare plăţii sumelor solicitate.
S-a mai reţinut că, prin cererea precizatoare depusă la fila 67 din dosar, reclamantul a înţeles să renunţe la solicitarea sporului confidenţialitate aferent perioadei 01 ianuarie 2004 – 17 septembrie 2004.
Cu privire la excepţiile invocate, în cauză, instanţa a apreciat că în condiţiile în care pretenţiile reclamantului vizează perioada 17 septembrie 2004 – 16 martie 2006, când acesta a funcţionat ca director al Penitenciarului Codlea şi în raport de dispoziţiile OUG nr. 75/2008, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov nu este întemeiată.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii mai sus-menţionaţi, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este judecător al Curţii de apel, astfel că, în calitate de ultim angajator aceasta are sarcina să efectueze menţiunile cuvenite în privinţa drepturilor salariale solicitate, în carnetul de muncă al reclamantului, A.N.P. are calitatea de for ierarhic superior al Penitenciarului Codlea şi este ordonator secundar de credite pentru acest angajator, iar potrivit Legii nr. 500/2002 şi HG nr. 208/2005, M.F.P. este singurul abilitat în domeniul stabilirii şi rectificării bugetului de stat, având sarcina de a aloca fondurile necesare plăţii drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei instanţa a apreciat că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, din instituţiile publice de apărare naţională, OG nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda acestora şi ale Legii nr. 444/2006 de aprobare a ordonanţei deoarece a încetat activitatea la Penitenciarul Codlea în data de 16 martie 2006, iar potrivit art. 15 din Constituţia României şi art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor.
Un alt argument reţinut de instanţă în sprijinul soluţiei date a fost că sporul de confidenţialitate se acordă numai persoanelor care deţin aviz de securitate, astfel cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, iar în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul deţine au asemenea aviz.
S-a apreciat de asemenea că, în speţă, nu sunt îndeplinite nici cerinţele art. 2 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, nefiind făcută dovada că alţi salariaţi, care au aceeaşi calitate, sunt beneficiarii drepturilor ce se solicită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.S.G.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia contenciosului administrativ şi fiscal, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o, spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că, obiectul cauzei reprezintă drepturi solicitate de reclamant, în calitate de magistrat detaşat la Penitenciarul Codlea şi în raport dispoziţiile art. 2 pct. 3 din OUG nr. 75/2008, derogatorii de la dispoziţiile dreptului comun stipulat în art. 725 C. proc. civ., precum şi faţă de excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, invocată de intimatul Penitenciarului Codlea, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Primind spre soluţionare cauza ce face obiectul Dosarului nr. 31/62/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus scoaterea de pe rol a recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 586/CA din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimiterea acestuia la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Pretenţiile recurentului – reclamant B.S.G. vizează perioada 17 septembrie 2004 – 16 martie 2006, când acesta a funcţionat ca director al Penitenciarului de Maximă Siguranţă Codlea, având calitatea de funcţionar cu statut special, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 293/2004, privind Statutul funcţionarilor publici din A.N.P., iar în această calitate, litigiile ce derivă din raporturile sale de serviciu sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ, astfel cum dispun prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind acte administrative emise de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunale, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalul administrativ fiscal se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de B.S.G. împotriva sentinţei civile nr. 586/CA din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, urmează a fi soluţionat de către Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza urmând a fi scoasă de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi trimisă acestei curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Scoate de pe rol recursul declarat de B.S.G. împotriva sentinţei civile nr. 586/CA din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1389/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1394/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
