ICCJ. Decizia nr. 1427/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1427/2009
Dosar nr. 320/59/200.
Şedinţa publică din 13 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii R.D., N.V., S.P. şi H.O. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Internelor, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite, D.N.A., în calitate de ordonator secundar de credite şi Ministerul Finanţelor Publice:
- obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru misiune permanentă pentru perioada octombrie 2005 şi până în prezent;
- obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate cuvenit reclamanţilor pentru perioada 28 martie-31 decembrie 2005;
- obligarea pârâţilor la actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie de la momentul când acestea se datorau până la data plăţii integrale;
- obligarea Ministerului Internelor să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant, modificări ce ar surveni ca urmare a admiterii acţiunii;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să includă în buget sumele necesare plăţii drepturilor salariale solicitate;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 198 din 15 septembrie 2008,
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât şi cererile de chemare în garanţie ale acestuia ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
- a fost admisă acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. şi obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor drepturile salariale reprezentând sporul pentru misiune permanentă pentru perioada octombrie 2005 şi până în prezent şi sporul de fidelitate pe perioada 28 martie -31 decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflaţie.
- a fost obligat pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al reclamanţilor, modificările salariale intervenite.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că:
- excepţia invocată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care a fost citat ca pârât şi ca chemat în garanţie, a fost admisă pentru că nici unul dintre reclamanţi nu a fost sau nu este încadrat în vreuna din unităţile acestui pârât, astfel că cererea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
- pe fondul cauzei au fost invocate prevederile art. 6 din OG nr. 38/2003 care prevăd că pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi funcţionar contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin de Ministerul Internelor.
Au fost invocate şi prevederile art. 2 din OG nr. 38/2003 coroborat cu cele ale art. 28 alin. (3) din OUG nr. 43/2003 şi s-a arătat că sporul pentru misiune permanentă se cuvine reclamanţilor.
Ca urmare a admiterii acţiunii a fost obligat Ministerul Internelor să facă menţiunile în documentele echivalente carnetului de muncă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În recursul declarat de D.N.A. se critică soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică şi s-a arătat că:
- sediul materiei în ceea ce priveşte drepturile ofiţerilor de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. îl constituie prevederile OUG nr. 27/2006 şi ale Anexei 4 din OUG nr. 38/2003.
- sporul de misiune permanentă nu poate fi acordat reclamanţilor pentru că începând cu 7 octombrie 2005, când a intrat în vigoare OUG nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 43/2002 privind D.N.A., ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul D.N.A. au fost excluşi din categoriile ofiţerilor beneficiari ai sporului de misiune permanentă, iar potrivit art. 11 alin. (3) din OUG nr. 27/2006, aceştia beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003, nefiind inclus şi sporul de misiune permanentă şi nu este enumerat nici în pct. 1 lit. a) şi b) din Anexa 4 la OG nr. 38/2003.
- sporul de fidelitate este recunoscut numai funcţionarilor publici cu statut special în baza art. 6 din OG nr. 38/2003 iar, în speţă, poliţiştii sunt detaşaţi la D.N.A. şi sunt aplicabile dispoziţiile pct. 1 lit. c) din Anexa 4 din OG nr. 38/2003.
Se precizează, însă, că începând cu 18 aprilie 2008 ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. beneficiază de spor de stabilitate şi de confidenţialitate, potrivit art. 902 din Legea nr. 567/2004, introdus prin Legea nr. 97/2008 de aprobare a OUG nr. 100/2007.
În recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se consideră hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică deoarece:
- reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea şi pe dispoziţiile OUG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionare tuturor formelor de discriminare, dar că, prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi alin. (11) precum şi art. 27 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituţionale;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei prematurităţii acţiunii în raport de lipsa procedurii prealabile, procedură care este obligatorie potrivit art. 42 alin. (1) din OUG nr. 177/2002 şi ale art. 36 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 şi ale art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi se solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca prematur introdusă;
- pe fond, referitor la sporul de misiune permanentă au fost invocate prevederile anexei nr. 4 la OG nr. 38/2003 şi ale art. 1 pct. 23 din OUG nr. 137/2005 care a exclus posibilitatea acordării de spor de misiune permanentă pentru poliţiştii detaşaţi la D.N.A.;
- în privinţa sporului de fidelitate s-a precizat că acest spor ce se acordă conform art. 6 din OG nr. 38/2003 a fost suspendat pe anul 2005 conform OUG nr. 118/2004;
- este criticată obligarea la plata sumelor băneşti solicitate, actualizate cu rata inflaţiei pentru că Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instituţie bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio sumă fără bază legală pentru respectiva cheltuială;
- şi respingerea cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor este criticată pentru că în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 potrivit căruia activitatea instanţelor şi a parchetelor este finanţată de la bugetul de stat şi există obligaţia de garanţie între Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- obligarea la operarea menţiunilor corespunzătoare recunoaşterii drepturilor se apreciază ca fiind contrară dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca nefondată.
În recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este criticată soluţia instanţei de fond pentru că:
- a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă pentru că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu poate plăti drepturile salariale pentru că reclamanţii sunt poliţişti detaşaţi la D.N.A.;
- pe fondul cauzei se arată că reclamanţii, fiind poliţişti detaşaţi la D.N.A. şi nu pot beneficia de spor de misiune permanentă şi spor de fidelitate.
S-a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei, modificarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii faţă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar, pe fond, ca nefondată.
Reclamanţii au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursurilor declarate şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică.
Recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanţii sunt poliţişti şi au fost detaşaţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie ca ofiţeri de poliţie judiciară, iar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului aceştia sunt funcţionari publici cu statut special.
În condiţiile în care aceştia au fost detaşaţi la D.N.A. le sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate diferit: dispoziţiile OUG nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 şi OG nr. 2003 privind salarizarea poliţiştilor şi ale legilor de salarizare aplicabile justiţiei (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, OG nr. 177/2002 şi OUG nr. 27/2006, cu modificările ulterioare).
- Chiar dacă a fost detaşat la D.N.A. ca ofiţer de poliţie judiciară, poliţistul rămâne un funcţionar public cu statut special, salarizat conform unor dispoziţii speciale, aplicabile acelora care îndeplinesc funcţii în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse în Anexa 1 pct. 1 lit. a) şi b) din OG nr. 38/2003, norme care derogă de la dispoziţiile art. 2, art. 6 şi art. 11 din acelaşi act normativ în ceea ce priveşte sporul pentru misiune permanentă şi cel de fidelitate.
Aceste dispoziţii devin aplicabile potrivit art. 11 alin. (3) din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, dar şi prevederi anterioare aveau acelaşi conţinut [art. 20 alin. (3) din OUG nr. 24/2004, prevedea că ofiţerii de poliţie din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la OG nr. 38/2003 şi de cele prevăzute în ordonanţă, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A şi art. 29 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, conţinutul fiind aproape identic şi în urma modificărilor aduse OUG nr. 43/2002 prin OUG nr. 134/2005].
- Spunem că anexa 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor derogă de la prevederile art. 2, art. 6 şi art. 11 din acelaşi act normativ pentru că se prevede expres la pct. 1 din Anexa 4 că poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale:
a) salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţie, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective, iar salariul de bază al funcţiei îndeplinite reprezintă salariul pentru funcţia îndeplinită.
b) salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acestea, potrivit legislaţiei care se aplică poliţiştilor.
c) în situaţia în care drepturile salariale prevăzute la lit. a) şi b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor prin care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
- Având în vedere că veniturile salariale prevăzute de lit. a) şi b) sunt mai mari, în cazul poliţiştilor detaşaţi la D.N.A. se aplică prevederile Anexei 4 din OG nr. 38/2003 şi, aşa cum am arătat, acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art. 11 din OG nr. 38/2003 şi sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din acelaşi act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute în Anexă.
Aceştia vor putea beneficia numai de prevederile Anexei 4 la OG nr. 38/2003 şi de salarizarea prevăzută pentru magistraţi, prin asimilare.
- Pentru că Anexa 4 pct. 1 lit. a) din OG nr. 38/2003 face referire la „sporuri şi alte drepturi" ce se acordă în unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective şi o dovadă a faptului că poliţiştii detaşaţi la D.N.A. nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă şi de fidelitate în baza unor dispoziţii legale este modificarea adusă de Legea n. 97/2008 privind aprobarea OUG nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei care a prevăzut în art. 902 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, că funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea sunt salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în baza acestui text poliţiştii detaşaţi la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate şi spor de confidenţialitate.
- Nu se poate concepe ca ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. să beneficieze concomitent atât de drepturile şi sporurile specifice poliţiştilor, cât şi magistraţilor pentru că prevederile legale stabilesc drepturile şi sporurile de care pot beneficia pe perioada detaşării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune permanentă şi sporul de fidelitate aşa cum solicită reclamanţii, astfel că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De aceea, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentinţa atacată şi va fi respinsă acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată pentru că dacă nu pot fi beneficiari ai sporurilor de misiune permanentă şi fidelitate nu pot fi admise nici celelalte capete de cerere.
Nu a fost reţinută critica din recursul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative privind lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia pentru că reclamanţii au avut un capăt de cerere prin care solicită obligarea Ministerului de Interne să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant modificările ce ar surveni ca urmare a admiterii acţiunii.
Chiar dacă Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat şi prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. şi s-a referit la Decizia Curţii Constituţionale nr. 821 din 3 iulie 2008 nu au fost reţinute aceste critici pentru că instanţa de fond, în motivarea soluţiei, nu a făcut referiri la dispoziţiile OG nr. 137/2000 care au fost declarate neconstituţionale, ci la aceste texte s-ar fi referit numai reclamanţii în cererea adresată instanţei.
Nu este întemeiată nici critica privind soluţionarea cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru că potrivit art. 3 alin. (2) din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanţelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat şi raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice prevede, în art. 28, că Ministerul Finanţelor Publice are atribuţii în elaborarea proiectelor legii bugetului şi bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege.
Ministerul Economiei şi Finanţelor apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în lege.
În aceste condiţii, Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitatea de chemat în garanţie, pentru că acesta nu are ca atribuţie să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.N.A. de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 198 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1415/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1436/2009. Contencios → |
|---|
