ICCJ. Decizia nr. 1436/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1436/2009
Dosar nr. 201/2/200.
Şedinţa publică din 17 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008, reclamantul D.S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, A.N.P. şi Ministerul Justiţiei (în prezent Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti), anularea HG nr. 1267/2007, anularea deciziei nr. 1011 din 24 octombrie 2007 a directorului general al A.N.P. şi repunerea sa în situaţia anterioară, în sensul obligării A.N.P. la numirea sa în funcţia publică deţinută anterior emiterii acestor acte administrative, precum şi suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării actelor contestate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 23 noiembrie 2007, a fost eliberat din funcţie prin Decizia nr. 1011 din 24 octombrie 2007, urmare publicării HG nr. 1267 din 17 octombrie 2007, care prevedea reducerea unui număr de 9 posturi din aparatul propriu al Ministerului Justiţiei şi a unui număr de 6 posturi din cadrul A.N.P.
A susţinut că HG nr. 1267/2007 este nelegală, fiind emisă cu încălcarea normelor referitoare la reorganizarea instituţiilor publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, a celor privitoare la statutul special al funcţionarului public denumit manager public, respectiv OUG nr. 56/2004 şi HG nr. 283/2005, precum şi a celor privind transparenţa decizională în administraţia publică cuprinse în Legea nr. 52/2003.
Reclamantul a menţionat că, începând cu data de 16 decembrie 2005, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Ministerului Justiţiei în funcţia de manager public, iar din 8 martie 2006 a fost detaşat şi, ulterior, transferat în interes de serviciu la A.N.P. şi că reducerea posturilor de manager public a fost nejustificată, în condiţiile în care se solicitase, mai înainte cu 6 luni, suplimentarea numărului acestor posturi.
S-a mai arătat că Decizia de eliberare din funcţie este emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. II alin. (3) din HG nr. 1267/2007, care prevedeau în mod expres obligaţia transferului persoanelor care ocupau funcţiile desfiinţate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2346 din 17 septembrie 2008, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât prin Decizia nr. 1011 din 24 octombrie 2007, emisă de directorul general al A.N.P., au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 şi că, prin Decizia nr. 1100 din 23 noiembrie 2007, reclamantul a fost transferat, fiind încadrat la Institutul Naţional de Administrare din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în acest mod fiind respectate prevederile art. II alin. (3) din HG nr. 1267/2007, privind transferul managerilor publici.
Cu privire la repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanţa a reţinut că acest lucru nu este posibil, având în vedere că, prin H.G nr. 1267/2007, postul ocupat de reclamant nu mai există.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul D.S.I.
În motivarea cererii, recurentul invocă dispoziţiile art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., arătând:
- Că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de anulare a HG nr. 1267 din 23 octombrie 2007, prin care au fost desfiinţate ilegal şase funcţii de manager public din cadrul A.N.P..
Arată recurentul că acest act normativ nu respectă condiţiile stabilite de dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, care arată că o reducere a posturilor se justifică doar dacă: se mai modifică semnificativ atribuţiile funcţiei publice desfiinţate sau sunt modificate condiţiile de ocupare a postului, dar în speţă niciuna dintre aceste condiţii nu a fot îndeplinită.
De asemenea, susţine recurentul că actul a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor privind adoptarea actelor normative şi transparenţa decizională.
- Că instanţa a considerat, în mod greşit, că Decizia nr. 1011/2007 a Directorului general al A.N.P. este legală, întrucât din probele prezentate rezultă nerespectarea termenelor de preaviz şi că actul dispune altă măsură decât cea permisă de OUG nr. 56/2004 privind statutul managerilor publici, în caz de reorganizare.
Consideră recurentul că măsura legală ce putea fi luată era transferul, cu sprijinul A.N.F.P., iar nu eliberarea din funcţie, cum s-a procedat în cazul lui. Arată recurentul că însuşi actul atacat, HG nr. 1267/2007 prevede obligativitatea transferului.
- Că aprecierile instanţei de fond, în legătură cu competenţa emiterii deciziei atacate, dacă s-ar fi îndeplinit condiţiile legale privind restructurarea, deşi sunt valabile, nu au legătură cu natura cererii reclamantului, întrucât problema de fond era aceea că HG nr. 1267/2007 şi Ordonanţa Preşedintelui A.N.P. nr. 1011/2007 nu au fundament legal, pentru că reclamantul nu a contestat vocaţia instituţiilor în cauză de a-şi reorganiza activitatea .
Consideră recurentul că situaţia de fapt că, ulterior emiterii celor două acte, a cerut transferul nu acoperă ilegalitatea actelor, iar conform Legii nr. 188/1999, orice funcţionar public eliberat din funcţie, poate cere transferul pe o funcţie echivalentă vacantă.
Recursul nu se fondează.
1. Dispozitivul sentinţei atacate prevede respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, iar în considerentele ei este analizată legalitatea deciziei şi implicit a HG nr. 1267/2007, în raport cu legea, cu dreptul comun în materia statutului funcţionarului public, Legea nr. 188/1999.
De altfel, invocarea nelegalităţii HG nr. 1267/2007, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, este nefondată, întrucât actul normativ vizat nu se încadrează definiţiei din art. 3 lit. a) din lege: hotărârea în speţă avea ca scop reorganizarea unei autorităţi care are ca obiect administrarea penitenciarelor din România, ca urmare nu poate fi considerat „cu aplicabilitate generală" şi nici de interes cetăţenesc, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din lege. Mai mult, actul normativ în speţă nu se referă la normele substanţiale de administrare a penitenciarelor, ci la schema de organizare a acestora, vizând exclusiv managerii lor.
2. OUG nr. 56/2004 (M.Of. nr. 590 din 1 iulie 2004) privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit „manager public" prevede în art. 16:
„(1) Statutul de manager public se poate pierde în cazul obţinerii unor rezultate nesatisfacătoare la evaluările performanţelor profesionale individuale periodice, în cazul săvârşirii de abateri disciplinare, precum şi în condiţiile art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată.
(2) În cazul pierderii statutului de manager public, A.N.F.P. ia măsurile necesare pentru redistribuirea persoanelor respective pe o funcţie publică generală, în limita funcţiilor publice vacante.
(3) În cazul pierderii statutului de manager public, persoanele care au încheiat angajamentul prevăzut la art. 7 alin. (2) au obligaţia să lucreze în administraţia publică până la expirarea duratei prevăzute în angajament."
De asemenea, dispoziţiile art. 22 alin. (1) din ordonanţă prevăd că ea se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999.
HG nr. 1267/2007 (M. Of nr. 718 din 23 octombrie 2007 prevede în art. II alin. (3):
„Persoanelor care ocupă posturile reduse potrivit art. (1) şi (2) li se aplică dispoziţiile cuprinse în OUG nr. 56/2004 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la transferul managerilor publici în cadrul altor autorităţi sau instituţii publice".
Textul la care trimite cel de mai sus este:
„ Art. 15 (1) Managerii publici au obligaţia să fi desfăşurat activitate în cadrul a cel puţin două autorităţi sau instituţii publice ca o condiţie necesară pentru a participa la concursul organizat pentru accederea în categoria înalţilor funcţionari publici.
(2) În vederea îndeplinirii acestei obligaţii, managerii publici pot solicita A.N.F.P. transferul în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice, pe o funcţie publică de manager public echivalentă.
(3) Comisia poate solicita, de asemenea, transferul în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice, pe o funcţie publică de manager public echivalentă, în condiţiile legii."
Aşadar , în situaţia specială a reducerii unor posturi, HG nr. 1267/2007 instituie o normă de protecţie pentru managerul a cărui funcţie a fost redusă, creând beneficiul unui transfer care, în actul normativ special, OUG nr. 56/2004, era prevăzut pentru altă situaţie juridică.
În speţă, prin Decizia atacată s-a dispus eliberarea din funcţia de manager public deţinută, dar redusă conform Art. II alin. (2) şi, ulterior, prin altă decizie, transferul conform art. II alin. (3).
Situaţia de fapt că măsura din art. II s-a aplicat prin două decizii succesive nu contravine OUG nr. 56/2004 şi nici Legii nr. 188/1999, întrucât prin Decizia nr. 1011/2007 eliberarea din funcţie s-a dispus începând cu 23 noiembrie 2007, iar Decizia de transfer nr. 1100/2007 a fost emisă chiar la 23 noiembrie 2007. Aşadar, termenul de preaviz din prima decizie a fost respectat, iar cariera de funcţionar a reclamantului nu a fost afectată de nicio perioadă de întrerupere.
3. Considerentele sentinţei privind legalitatea emiterii deciziei atacate cuprind, în mod firesc, analiza de legalitate sub toate aspectele, inclusiv cel al competenţei emitentului, aspect care nu este superfluu şi nu afectează câtuşi de puţin temeinicia sentinţei.
În fine, se cuvine a observa că reclamantul, nu numai că nu a evocat în acţiune Decizia de transfer, dar nici nu a făcut dovada că măsura s-ar fi luat la cererea sa expresă, iar nu prin efectul art. II alin. (3) din HG nr. 1267/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.S.I. împotriva sentinţei civile nr. 2346 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1427/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1442/2009. Contencios → |
|---|
