ICCJ. Decizia nr. 1429/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1429/2009
Dosar nr. 893/32/2007
Şedinţa de la 13 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, în dosarul nr. 1301/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamţ la 15 martie 2007, reclamanta A.E. a invocat excepţia de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 1588 din 29 aprilie 1996 emis în favoarea SC A. SA.
În motivarea excepţiei de nelegalitate s-a susţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este nelegal, fiind emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative a HG nr. 834/1991, în sensul că documentaţia ce a stat la baza emiterii lui a fost incompletă, lipsind actele primare de proprietate ale autorului pârâtei, respectiv un titlu legal din care să rezulte că terenurile respective au putut fi înregistrate în patrimoniul său, în condiţiile în care se aflau în afara incintei SC A. SA, fiind obiectul deţinerii de către cooperativa agricolă de producţie.
Prin încheierea din 15 martie 2007, Judecătoria Piatra Neamţ a suspendat cauza în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a trimis-o spre soluţionare Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ.
Astfel sesizată, Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 138 din 22 octombrie 2007, a respins, ca nefondată, excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta A.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că aspectele invocate de către reclamantă pe calea excepţiei de nelegalitate exced cadrului legal ce reglementează această materie (art. 4 din Legea nr. 554/2004; HG nr. 834/1991; Criteriile nr. 2665/1C/311 din 28 februarie 1992) reclamanta referindu-se la probleme referitoare la situaţia de fapt avută în vedere la emiterea certificatului, respectiv la deţinerea nelegală a unor terenuri ca fiind parte a patrimoniului societăţii.
Cum procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 cu privire la excepţia de nelegalitate este caracterizată prin urgenţă şi raportarea la dispoziţiile legale în vigoare la emiterea certificatului şi nu au existat încălcări care să vizeze stabilirea greşită a situaţiei de fapt în mod corect, instanţa a respins, ca nefondată, excepţia de nelegalitate.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta A.E.
La termenul din 18 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecarea recursului, ca efect al constatării lipsei părţilor şi a faptului că, acestea nu au solicitat soluţionarea căii de atac în absenţa lor.
În drept măsura instanţei s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ulterior, cauza a rămas în nelucrare timp de peste un an din vina părţilor, iar la data de 11 februarie 2009, ea a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea constatării perimării.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an".
Apreciind că, în speţă, sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 248 şi 252 C. proc. civ., urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de A.E. împotriva sentinţei civile nr. 138 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1425/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1430/2009. Contencios. Anulare act... → |
---|