ICCJ. Decizia nr. 1430/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1430/2009
Dosar nr. 8986/1/2008
Şedinţa publică din13 martie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3 din 7 ianuarie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea prin care reclamantul C.G.N. solicită, în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., anularea Ordinului nr. S/4053 din 22 august 2007 emis de M.I.R.A., prin care s-a dispus sancţionarea sa cu „destituire din poliţie", suspendarea executării ordinului atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, precum şi a unor daune morale.
Prin încheierea din 5 noiembrie 2007, instanţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamant, prin care solicită suspendarea executării Ordinului nr. S/II/4053 din 22 august 2007, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, precum şi a încheierii din 5 noiembrie 2007 a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Soluţionând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2561 din 19 iunie 2008, l-a respins ca nefondat. Pentru a pronunţa această hotărâre Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a reţinut în mod temeinic abaterile disciplinare stabilite în sarcina recurentului reclamant, precum şi faptul că dreptul la apărare al acestuia a fost asigurat în condiţiile legale ale art. 52 din Ordinul nr. 400/2004.
A mai reţinut că, în ceea ce priveşte faptul că în actul prin care i-a fost comunicată sancţiunea nu a fost menţionat termenul şi instanţa unde poate fi contestat, urmează să se constate că aceasta este o nulitate virtuală, actul fiind contestat în termenul legal şi la instanţa competentă.
În fine, s-a reţinut că actul prin care i-a fost comunicată sancţiunea conţine elemente de fapt şi de drept ale ordinului de sancţionare, în raport cu care recurentul a avut posibilitatea să-şi formuleze apărările în mod adecvat.
Împotriva acestei decizii recurentul C.G.N. a formulat contestaţia în anulare de faţă, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ., procedură civilă.
Contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a omis, din greşeală să analizeze toate motivele de recurs or, potrivit art. 3041 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat de motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Astfel, recurentul, susţine că, a fost destituit prin Ordinul ministrului de interne nr. S/II/4053 din 22 august 2007 şi că procedural şi legal, ministrul de interne avea obligaţia de a emite un alt ordin de destituire la data de 17 octombrie 2007, pe care recurentul să-l fi supus controlului de legalitate în contencios administrativ, întrucât Ordinul nr. S/II/4053 din 22 august 2007 nu are caracter legal.
Contestaţia în anulare este tardiv formulată, după cum se va arăta în continuare:
Conform dispoziţiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, primul termen fiind de prescripţie iar cel de-al doilea de decădere.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că Decizia atacată a fost pronunţată la data de 19 iunie 2008, dată la care contestatorul a fost prezent şi asistat de avocatul G.C., având cunoştinţă deci de termen, pentru promovarea unei eventuale căi de atac.
Faptul că contestatorul a avut cunoştinţă de termen rezultă şi din aceea că acesta a mai formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2561 din 19 iunie 2008 la data de 25 iunie 2008, în dosarul nr. 341/39/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestaţie respinsă ca nefondată.
Faţă de cele ce preced, introducerea contestaţiei în anulare la data de 28 octombrie 2008 şi nu în termenul de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de hotărâre, este tardivă, contestaţia urmând să fie respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.G.N. împotriva deciziei nr. 2561 din 19 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1429/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1435/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
