ICCJ. Decizia nr. 1443/2009. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1443/2009

Dosar nr. 8042/2/2007

Şedinţa publică din 17 martie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată, la data de 16 noiembrie 2007, reclamanta H.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I., anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 74709, comunicată la 7 noiembrie 2007, emisă de pârât.

în motivarea, în fapt, a cererii, s-a arătat că, la 16 octombrie 2006, în calitate de asociat al SC J.S.C. SRL, reclamantei i s-a eliberat permisul de şedere pe teritoriul României în scop de afaceri, iar la 26 septembrie 2007, a solicitat prelungirea dreptului de şedere.

Deşi i s-a comunicat iniţial, în urma controlului efectuat de către reprezentanţii pârâtului, că îndeplineşte condiţiile pentru prelungirea dreptului de şedere, în sensul că societatea la care era asociat îşi desfăşura activitatea potrivit planului de afaceri aprobat, pârâtul i-a comunicat că nu prezintă documente în acest sens, dispunând emiterea deciziei de returnare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG 124/2003.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2653 din 14 octombrie 2008, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Instanţa a reţinut că soluţia se impune, faţă de prevederile art. 55 alin. (3) şi art. 80 alin. (3) lit. c) din OUG nr. 194/2002 şi deoarece, din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, reiese că în mod legal, autoritatea pârâtă a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit obiectivele propuse prin planul de afaceri avizat, care să o îndreptăţească la prelungirea dreptului de şedere, în sensul că a depus doar un contract de subînchiriere (contrar obligaţiilor asumate, de dobândire în proprietate a unui spaţiu comercial pentru desfăşurarea activităţii), neexistând nici o probă din care să reiasă dotarea tehnică şi înnoirea gamei sortimentale prevăzute în acelaşi plan de afaceri.

Totodată, s-a mai reţinut că acel contract de vânzare cumpărare din 14 februarie 2007, depus de contestatoare în faţa instanţei, nu cuprinde o dată certă şi nu atestă îndeplinirea obligaţiilor asumate, nefiind înregistrat în patrimoniul societăţii, astfel cum reiese din adresa O.N.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs reclamanta H.M., recurs pe care, însă nu l-a timbrat.

În acest sens, din analiza actelor dosarului, se constată că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de plată a taxei de timbru până la primul termen de judecată stabilit, deşi a fost citată cu menţiunea timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum şi pe cele ale art. 1 alin. (1) din OG nr. 32/1995, potrivit cărora sunt supuse taxelor de timbru şi căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, taxe care se plătesc anticipat, urmează ca, pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi al art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, recursul declarat în cauză să fie anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de reclamanta H.M. împotriva sentinţei civile nr. 2653 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1443/2009. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs