ICCJ. Decizia nr. 147/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 147/2009
Dosar nr. 772/33/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 8 mai 2008 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta A.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22854 din 2 aprilie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 486 din 10 iunie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta A.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj şi a dispus anularea Hotărârii nr. 22854 din 2 aprilie 2008, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12 februarie 1945 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile revăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2008.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, întrucât reclamanta s-a născut în perioada în care părinţii săi se aflau în refugiu, a dobândit la data naşterii, statutul de refugiat al părinţilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană refugiată, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi, nefiind nevoită să-şi schimbe domiciliul, astfel că nu a suferit persecuţii etnice, născându-se pe teritoriu aparţinând Statului Român.
Examinând cauza, în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că, reclamanta A.V., născută Vădan, din părinţii V. şi M. s-a născut la data de 12 februarie 1945 în Bucureşti unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea Livada – Someş, ca urmare a persecuţiilor etnice, exercitate asupra românilor, după Dictatul de la Viena (dosar de fond filele 4-8,17).
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana – cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele - cetăţeni români care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/2999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 486 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 150/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
