ICCJ. Decizia nr. 145/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 145/2009
Dosar nr. 8512/1/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a respins cererile formulate de 15 procurori care funcţionează în cadrul D.N.A., de recunoaştere a gradului profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare numirii în cadrul acestei structuri, între aceştia fiind menţionaţi şi procurorii A.E. şi T.M.A. înscrişi în art. 2 poz. 1 şi 15 din hotărâre.
În motivarea hotărârii se reţine că, numirea procurorilor în cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. nu conduce la dobândirea gradului profesional superior.
Art. 75 alin. (11) şi art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 prevăd că, procurorul se întoarce la unitatea „de unde provine", reglementare ce dovedeşte că respectivul procuror nu a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, situaţie în care nu ar mai fi fost necesară o revenire la o unitate de parchet, ierarhic inferioară.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen A.E. şi T.M.A., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurenţii critică Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. pentru nelegalitate, susţinând următoarele:
- recurenţii A.E. şi T.M.A. au fost numiţi fiecare, procuror la D.N.A. - nivel central, prin Ordinul nr. 195 şi respectiv nr. 196, ambele din 4 iulie 2008, semnate de Procurorul Şef al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare procedurii în vigoare la acea dată, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţia arătată şi faţă de rezultatele interviului din 6 martie 2008, la care au participat;
- este necontestat că D.N.A. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 43/2002, modificată şi completată;
- este necontestată distincţia între numirea procurorilor la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform prevederilor OUG nr. 43/2002 şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit Legii nr. 303/2004, recurenţii precizând că nu au solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui parchet;
- existenţa unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înfiinţarea unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de corupţie organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a condus la adoptarea OUG nr. 43/2002 de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun – Legea nr. 303/2004;
- nerecunoaşterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala în fapt cu nerecunoaşterea competenţei procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie în executarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a susţinut că, recursul este nefondat, întrucât nu trebuie să se confunde numirea procurorilor la D.N.A. cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie promovare care, potrivit legii nu poate avea loc decât prin concurs.
A mai arătat intimatul că, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetul de unde provin iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înseamnă că aceştia nu pot avea gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul consideră că salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu le poate conferi şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În finalul întâmpinării intimatul a apreciat că întrucât hotărârile judecătoreşti invocate ca jurisprudenţă de către recurent nu au fost pronunţate într-un recurs în interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de faţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor intimatului şi ţinând cont de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
La data de 4 iulie 2008, prin Ordinul nr. 195 şi nr. 196 al Procurorului Şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., recurenţii au fost numiţi în funcţia de procuror, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – nivelul central, unde funcţionează şi în prezent.
Potrivit OUG nr. 43/2002, P.N.A. – în prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât procurorii care îşi desfăşoară activitatea în interiorul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unităţii de parchet din care fac parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcţie de execuţie, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) şi care implică o selecţie a candidaţilor prin prisma unor condiţii şi calităţi profesionale specifice.
În această situaţie, numirea la D.N.A. a procurorilor specializaţi şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiilor pe care au fost numiţi are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, chiar definiţia riguroasă pe care intimatul C.S.M. a dat-o noţiunii de grad profesional, ca fiind dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalităţile de dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un post şi îndeplinirea atribuţiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.
Nici argumentaţia intimatului potrivit căreia, la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât nu au gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi reţinută.
Revenirea procurorilor la parchetele de unde provin nu semnifică şi nu echivalează cu imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă dobândit prin numire, să se stingă. Este de ordinul evidenţei că, procurorii D.N.A. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă nevoile acestui parchet o impun, neexistând o interdicţie legală în acest sens.
Înalta Curte apreciază că şi argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă nu conferă, prin el însuşi, gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă, este totuşi de natură a fi reţinut.
Salarizarea procurorilor specializaţi ai D.N.A. având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de le Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, relevă similitudinea, sub aspectul complexităţii şi volumului, a atribuţiilor şi competenţelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanţei supreme, astfel încât a nu recunoaşte acelaşi grad profesional pentru toţi, înseamnă a încălca principiul egalităţii de tratament juridic.
În sfârşit, Înalta Curte observă că nu pot fi ignorate şi nici încălcate jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă) şi nici practica judiciară constantă a instanţei supreme în materie, prin care s-a decis în sensul recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru cei aflaţi în situaţie similară cu recurenţii.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-i priveşte pe recurenţi şi va obliga intimatul să le recunoască acestora, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.E. şi T.M.A. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată, în ceea ce-i priveşte pe recurenţi. Admite cererile recurenţilor şi obligă intimatul să recunoască recurenţilor, gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 144/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 147/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
