ICCJ. Decizia nr. 152/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 152/2009
Dosar nr. 529/46/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2008 la Curtea de Apel Piteşti, reclamanta D.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, suspendarea executării actului administrativ unilateral nr. 4308 din 19 aprilie 2008, referitor la durata mandatului asistentului judiciar, numai în ceea ce o priveşte personal, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulate, ce face obiectul Dosarului nr. 446/46/2008 al Curţii de Apel Piteşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este asistent judiciar în cadrul Tribunalului Vâlcea din data de 30 iunie 2000, fiind numită ca magistrat consultant în baza OUG nr. 20/2002 şi reinvestită potrivit Ordinului nr. 1757/C din 30 iunie 2004 al Ministrului Justiţiei, cu începere de la 1 iulie 2004, pentru o perioadă de 4 ani. Prin Legea nr. 304/2004, art. 15 funcţia ocupată a fost transformată în funcţia de asistent judiciar, ori aceeaşi lege prevede numirea pe o perioadă de 5 ani şi abrogarea art. 69/1 – 69/5 din Legea nr. 92/1992 care reglementa perioada de 4 ani a duratei mandatului asistentului judiciar. Prin actul contestat, ministerul informează curţile de apel despre vacantarea posturilor asistenţilor judiciari, în ceea ce o priveşte, începând cu 1 iulie 2008.
Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 110/F-C din 16 iulie 2008 a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta Drăguţă Ioana în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, acţiunea a fost deja soluţionată în fond prin sentinţa nr. 97/F-C din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosarul nr. 446/46/2008, astfel că formularea unei cereri de suspendare ulterior acestui moment apare ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta D.I., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a dat o soluţie cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respingând cererea de suspendare ca inadmisibilă, fără a mai analiza îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursul este neîntemeiat.
Prin sentinţa recurată instanţa de fond, în raport cu temeiul juridic invocat de recurenta-reclamantă în cererea sa – art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă cererea formulată pentru suspendarea executării Ordinului nr. 43086 din 19 aprilie 2008 emis de Ministerul Justiţiei, reţinând în motivarea soluţiei că prin sentinţa civilă nr. 97/F-C din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Piteşti respinsese ca inadmisibilă acţiunea privind anularea actului respectiv.
Într-adevăr, cererea înregistrată la data de 3 iulie 2008 la Curtea de Apel are ca temei legal invocat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar prin sentinţa civilă nr. 97/F-C din 18 iunie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 446/46/2008 al Curţii de Apel Piteşti, acţiunea pentru anularea aceluiaşi act fusese respinsă ca inadmisibilă.
Or, potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Astfel fiind, în raport cu dispoziţiile legale citate mai sus, rezultă că soluţia recurată este legală şi temeinică, cererea de suspendare fiind adresată instanţei competente nu după formularea plângerii prealabile în condiţiile art. 7, ci după ce instanţa de fond se pronunţase deja asupra acţiunii privind anularea actului respectiv
Deci, cu alte cuvinte, o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, poate fi formulată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, doar pe durata soluţionării plângerii prealabile, până la sesizarea instanţei de contencios administrativ cu acţiune pentru anularea actului administrativ respectiv, moment din care, o astfel de cerere poate fi formulată doar pe temeiul prevederilor art. 15 din aceeaşi lege.
Faţă de cele de mai sus, recursul va fi respins, soluţia fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinţei nr. 110/F-C din 16 iulie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 153/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
