ICCJ. Decizia nr. 1449/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1449/2009
Dosar nr. 2614/2/2008
Şedinţa publică din 17 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 aprilie 2008, reclamanta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea Hotărârii nr. 16365/629 din 13 decembrie 2006 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, în sensul rectificării datei de la care se acordă drepturile, respectiv începând cu luna următoare depunerii cererii (8 mai 2002), precum şi repararea pagubei cauzate, daune morale de 20.000 lei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin adresa nr. 3422 din 8 mai 2002, reclamanta a solicitat Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, să se constate că are calitatea de persoană persecutată etnic şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea 189/2000.
S-a mai menţionat că reclamanta a depus documentele necesare soluţionării cererii, odată cu aceasta formulând cerere şi sora reclamantei, T.C.
Comisia pârâtă a respins cererea reclamantei prin Hotărârea nr. 7051/604 din 15 august 2003, motivat de faptul că aceasta nu are cetăţenia română. Această hotărâre nu a fost comunicată reclamantei niciodată , iar la data de 30 decembrie 2005, când reclamanta a sosit în ţară, a aflat despre respingerea cererii formulată la data de 8 mai 2008. La aceeaşi dată, a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 7061/604/2003, iar la data de 23 ianuarie 2008 revenind, de asemenea în ţară, a aflat că s-a emis Decizia 174850 din 27 iunie 2007, princare i se acordă indemnizaţia fără a-i fi comunicată hotărârea prin care i s-a stabilit calitatea de persoană persecutată etnic, conform Legii nr. 189/2000.
Se mai arată de reclamantă, că a luat cunoştinţă de cea de-a doua Hotărâre nr. 16365/629 din 13 decembrie 2006 la data de 23 aprilie 2008, a făcut dovada calităţii de cetăţean român şi a anexat-o la cererea de reanalizare a dosarului din 30 noiembrie 2005, aşa încât această solicitare nu reprezintă o nouă cerere.
Consideră reclamanta că Hotărârea nr. 16365/629 reprezintă răspunsul la cererea de revizuire formulată la data de 31 decembrie 2005.
Se mai arată că, prejudiciul suportat de reclamantă este consecinţa directă a culpei pârâtei, care nu a comunicat în termenul legal hotărârea, nici nu a îndreptat eroarea strecurată şi nici nu a soluţionat cererea reclamantei timp de 6 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2985 din 5 noiembrie 2008, a admis în parte acţiunea, a anulat hotărârea nr. 16365/629 din 13 decembrie 2006, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 7 septembrie 1940 – 6 martie 1945, începând de la data de 1 iunie 2002 şi a respins cererea privind daunele morale, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr. 7051 din 15 august 2003, pârâta trebuia să revizuiască prima hotărâre şi să-i acorde drepturile începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a depus prima cerere (8 mai 2002), pârâta fiind în culpă pentru că nu i-a solicitat reclamantei documente care să clarifice chestiunea cetăţeniei sale, cu atât mai mult cu cât, pe baza aceloraşi înscrisuri, cererea depusă de sora reclamantei a fost admisă.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, fiind invocată excepţia puterii lucrului judecat.
Astfel, recurenta a susţinut, în esenţă, în baza art. 1201 C. civ. şi a art. 166 C. proc. civ., că excepţia menţionată ar fi întemeiată, în raport cu sentinţa civilă nr. 4479 din 28 mai 2008 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi cu sentinţa civilă nr. 2877 din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Prin prima sentinţă menţionată, tribunalul, susţine recurenta, ar fi respins cererea reclamantei de pronunţare a unei încheieri irevocabile prin care Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să fie obligată la emiterea unei hotărâri în sensul rectificării datei de la care să se acorde drepturile compensatorii, iar prin a doua sentinţă, Curtea de apel şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Consideră recurenta că cererea formulată în cauză are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, „făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate".
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Deşi recurenta a invocat drept fundamente ale excepţiei puterii de lucru judecat, două sentinţe judecătoreşti, aceasta nu a ataşat la dosar niciuna dintre aceste hotărâri şi nici nu s-a prezentat la termenul fixat pentru judecarea recursului ca să dea lămuriri sau să depună actele menţionate.
Având în vedere că, din susţinerile recurentei, ca şi din cele ale intimatei-reclamante formulate prin întâmpinarea depusă, nu rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1201 C. civ. şi ale art. 166 C. proc. civ., invocate, precum şi în lipsa unor dovezi în acest sens, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2985 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1448/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1451/2009. Contencios → |
|---|
