ICCJ. Decizia nr. 1477/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1477/2009
Dosar nr. 1562/57/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Sibiu a fost înregistrată la data de 16 aprilie 2008 acţiunea formulată de Complexul Naţional Muzeal Astra Sibiu, în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Sibiu şi Biblioteca Judeţeană Astra Sibiu, acţiunea având ca obiect radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de administrare al pârâtei 2 asupra imobilului situat în Sibiu, „Muzeul Aosciaţiunii", constatarea calităţii reclamantului de titular al dreptului de administrare şi obligarea pârâţilor la predarea bunului în deplină administrare şi posesie, precum şi la plata de daune cominatorii.
Prin încheierea din 14 octombrie 2008, Judecătoria Sibiu a dispus suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la HG nr. 1364 din 20 decembrie 2000 prin care s-a dispus transmiterea imobilului în discuţie în administrarea Bibliotecii Judeţene „Astra" Sibiu.
Excepţia de nelegalitate a fost soluţionată şi în contradictoriu cu Guvernul României , ca emitent al actului şi Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional, în calitate de intervenient în interesul guvernului.
Astfel, prin sentinţa nr. 197 din 17 decembrie 2008, instanţa de contencios administrativ a admis excepţia de inadmisibilitate, precum şi cererea de intervenţie accesorie şi a respins excepţia de nelegalitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport de data emiterii hotărârii de guvern, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, excepţia invocată este inadmisibilă, în măsura în care contravine principiului neretroactivităţii legii, consacrat de Constituţia României.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Complexul Naţional Muzeal Astra Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul nerespectării de către instanţă, a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text a cărui neconstituţionalitate a constatat-o, erijându-se în instanţă constituţională.
De asemenea, s-a invocat nemotivarea soluţiei de admitere a cererii de intervenţie accesorie, semnată de un funcţionar necompetent, instanţa de fond lăsând nesoluţionată excepţia privind nulitatea actului de procedură.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că actul administrativ a cărui nelegalitate s-a solicitat a se constata pe cale de excepţie, având caracter individual, a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a dispus în mod justificat respingerea excepţiei de nelegalitate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din actul normativ susmenţionat, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
În conformitate cu art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea Legii nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a legii contenciosului administrativ, în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Cu privire la aceste dispoziţii legale care au reprezentat temeiul de drept al invocării excepţiei de nelegalitate, judecătorului naţional îi revine rolul de a aprecia pe de o parte, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituţie, referitor la eventuala prioritate a tratatelor privind drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, iar, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. (2) din legea fundamentală, referitor la compatibilitatea şi concordanţa normelor din dreptul intern cu reglementările şi jurisprudenţa comunitare.
În exercitarea rolului ce revine judecătorului naţional, ca prim judecător comunitar şi al C.E.D.O., prin raportare la această convenţie, la practica C.E.D.O., la reglementările comunitare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg, Curtea va constata că instanţa de fond a procedat corect la înlăturarea dispoziţiilor din Legea nr. 554/2004 care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală, a excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, emise anterior datei de 1 ianuarie 2005, prevederi ce contravin unor principii fundamentale convenţionale şi comunitare, a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Astfel, prin aceste dispoziţii ale Legii nr. 554/2004 se încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. şi în practica C.E.D.O., precum şi de art.17 din Carta drepturilor fundamentale al Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securităţii juridice, care este implicit în totalitatea articolelor Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
În jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg s-a reţinut în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de nelegalitate faţă de actele instituţiilor comunitare că, atunci când partea îndreptăţită să formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar depăşeşte termenul limită pentru introducerea acţiunii, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţă controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea reţine că dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, care permit repunerea în discuţie, în mod repetat şi fără limită de timp, a legalităţii oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile şi drepturile fundamentale arătate şi contravin practicii C.E.D.O. şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg în situaţii juridice similare, cu atât mai mult cu cât, în privinţa acestor acte, admiterea excepţiei de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere şi conţinut, cu anularea actului respectiv.
În consecinţă, instanţa de fond a procedat corect, înlăturând dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ individual emis anterior intrării în vigoare, a cărui legalitate se contestă pe cale de excepţie.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata ca fiind legală şi temeinică soluţia de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1364/2000, având în vedere că, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de data emiterii actului, cererea formulată de reclamant este lipsită de temei legal.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat, reţinând că nu se mai impune a fi examinate motivele invocate de reclamant.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Complexul Naţional Muzeal Astra Sibiu împotriva sentinţei nr. 197/F/CA/2008 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la 1.600 lei cheltuieli de judecată către Biblioteca Judeţeană Astra Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1481/2009. Contencios → |
|---|
