ICCJ. Decizia nr. 1458/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1458/2009
Dosar nr. 1294/54/2008
Şedinţa publică din 17 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2008, reclamantul J.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Olt pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii nr. 6873 din 24 aprilie 2008 emisă de aceasta din urmă.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2003, deşi a dovedit că a efectuat stagiul militar în perioada 2 decembrie 1953-2 noiembrie 1956 la Brigada Lucrări Căi Ferate.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 258 din 16 octombrie 2008, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 309/2002, deoarece nu a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, aşa cum impune legea, pentru acordarea drepturilor solicitate.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul J.T., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că, în mod greşit, prima instanţă i-a respins acţiunea, deşi a depus fişa de evidenţă militară, din care rezultă că a prestat serviciul militar în perioada 2 decembrie 1953-2 noiembrie 1956 la Brigada Lucrări Căi Ferate şi, cu toate că această brigadă a aparţinut fostului Minister al Forţelor Armate, iar nu Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, consideră că este îndreptăţit la plata drepturilor compensatorii, deoarece a fost persecutat de regimul instaurat în România, nu a avut armă, nu a fost instruit, a prestat muncă silnică şi nu a purtat haină militară.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2004, invocată de recurentul reclamant drept temei al cererii sale, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961.
Aşa cum însuşi recurentul a susţinut şi dovedit, el a efectuat stagiul militar în perioada 2 decembrie 1953-2 noiembrie 1956 la Brigada Lucrări Căi Ferate, care făcea parte din structura fostului Minister al Forţelor Armate, iar nu din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, astfel încât, în mod corect, prima instanţă a apreciat că acestuia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 309/2002 şi nu este îndreptăţit la acordarea calităţii de beneficiar al calităţii prevăzute de legea menţionată.
Nu este fondată nici susţinerea recurentului potrivit căreia i s-ar cuveni drepturile pretinse deoarece a fost persecutat de regimul instaurat în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, potrivit OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, deoarece acest act normativ reglementează alte situaţii şi se referă la persecuţii suferite în altă perioadă.
Având în vedere că, faţă de cele expuse, dezlegarea dată cauzei de către prima instanţă este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul J.T. împotriva sentinţei civile nr. 258 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1468/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
