ICCJ. Decizia nr. 1469/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1469/2009
Dosar nr. 1057/46/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2007, revizuenta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele U.N.N.P.R. şi Camera Notarilor Publici Piteşti, revizuirea sentinţei nr. 39/F/C din 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi suspendarea efectelor acestei hotărâri.
La termenul din 18 februarie 2009, revizuenta a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Legea nr. 36/1945, cu modificările ulterioare, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 20 coroborat cu art. 11 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Constituţia României, cu referire la art. 6 alin. (1), art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale, art. U9 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 18 februarie 2009 în dosarul nr. 1057/46/2007, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia menţionată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că art. 40 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială nu are legătură cu prezentul litigiu, care are ca obiect revizuirea sentinţei nr. 39/2007.
Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei nr. 39/2007 ca fiind lipsită de interes, având în vedere că actele contestate în faţa instanţei de contencios administrativ (Hotărârea nr. 18/2006 adoptată de Consiliul U.N.N.P.R şi Hotărârea nr. 9/2005 a Consiliului de disciplină al U.N.N.P.R.) au fost menţinute prin sentinţa nr. 39/F-C/2007 şi nu au fost suspendate. Ca atare, actele respective sunt executorii, indiferent de soluţia asupra suspendării sentinţei nr. 39, sentinţă care, în plus, nu conţine dispoziţii susceptibile de executare.
Împotriva încheierii susmenţionate a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, revizuenta S.A., criticând-o pentru nelegalitate în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi cu privire la soluţia adoptată asupra cererii de suspendare a executării sentinţei nr. 39/2007.
Dezvoltând motivul de recurs invocat, revizuenta-recurentă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale stabilite prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât soluţionarea legală a prezentei cauze este condiţionată între altele de stabilirea caracterului prescriptibil sau imprescriptibil al răspunderii disciplinare, în cazul notarilor publici, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acesteia, astfel cum a fost formulată şi motivată.
În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării sentinţei nr. 39/F-C din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, revizuenta a apreciat, printr-un memoriu separat, că prima instanţă ar fi avut în vedere împrejurarea că în dosarul nr. 10451/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-ar fi dispus suspendarea provizorie până la soluţionarea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 pronunţată în respectivul dosar, sens în care ar fi avut în vedere un extras din site-ul instanţei supreme.
Or, susţine recurenta, această soluţie este de nelegală, deoarece în dosarul respectiv cererea de suspendare a fost respinsă la 13 februarie 2008, iar contestaţia în anulare la 12 martie 2008, în aceste condiţii sentinţa nr. 39/F-C/2007 putând fi pusă în executare, ajungându-se la emiterea ordinului de suspendare din funcţia de notar public.
Analizând actele dosarului şi criticile recurentei, prin prisma dispoziţiilor art. 304, art. 3041 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente în materiile supuse controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului nr. 1057/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, revizuenta S.A. a solicitat schimbarea în tot a sentinţei nr. 39/F-C/2007, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând în drept prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În această etapă procesuală, revizuenta a depus, la termenul din 18 februarie 2009, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 36/1995, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin.(1), art. 15 alin. (1) şi art. 20, combinat cu art. 11 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Legea fundamentală, în măsura în care acestea se interpretează în sensul statuării asupra caracterului imprescriptibil al răspunderii disciplinare a notarilor publici, contrar principiului egalităţii în faţa legii.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a se declanşa, aşadar, un nou litigiu, ci doar o etapă procesuală a aceleiaşi cauze.
În conformitate cu prevederile art. 326 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
În raport de aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate care vizează fondul cauzei, cum este cazul în speţă, în această etapă procesuală, este condiţionată de stabilirea în prealabil a admisibilităţii cererii de revizuire.
În consecinţă, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu a vizat un text de lege ce a constituit însuşi temeiul cererii de revizuire sau condiţiile de admisibilitate a acesteia, ci un text aplicabil fondului cauzei, care poate fi reexaminat doar după ce se constată că cererea respectivă este admisibilă, prima instanţă a concluzionat în mod corect că excepţia invocată nu este admisibilă fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu are legătură cu litigiul al cărui obiect îl constituie revizuirea sentinţei nr. 39/F-C/2007.
În conformitate cu prevederile art. 325 C. proc. civ., instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere sub condiţia depunerii unei cauţiuni.
Întrucât acelaşi text face trimitere la dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., statuând că acestea se aplică în mod corespunzător, încheierea prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
Criticile recurentei cu privire la soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării respectivei hotărâri sunt însă nejustificate, întrucât, pe de o parte, pentru adoptarea acesteia prima instanţă nu a avut în vedere măsura suspendării provizorii a executării Deciziei nr. 4497/2007 dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 10451/1/2007, cum pretinde aceasta, iar pe de altă parte, s-a reţinut în mod corect lipsa de interes pentru formularea acesteia, în condiţiile în care sentinţa nr. 39/2007 nu conţine dispoziţii susceptibile de executare silită, iar actele administrative contestate prin respectiva acţiune în contencios administrativ, menţinute prin hotărârea în discuţie, sunt executorii, indiferent de soluţia adoptată asupra cererii de suspendare.
În consecinţă, reţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de reclamanta-recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A. împotriva încheierii din 18 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1057/46/2007, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1471/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
