ICCJ. Decizia nr. 1474/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1474/2009
Dosar nr. 404/35/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 151/CA/2008-PI din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de necompetenţă materială, a admis în parte acţiunea reclamanţilor M.I. şi C.G. împotriva pârâţilor M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie şi D.N.A. M.E.F.; a obligat pârâţii în solidar la plata în favoarea reclamanţilor a sporului de risc şi solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, începând cu 23 aprilie 2005 pentru M.I. şi 23 aprilie 2005 pentru C.G. până la 1 februarie 2007, pentru ambii reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Oradea a reţinut că excepţia de necompetenţă materială este neîntemeiată având în vedere obiectul dosarului care izvorăşte din raporturile de serviciu pe care reclamanţii le au în calitate de poliţişti iar, potrivit Legii 360/2002 privind statutul poliţistului ei sunt funcţionari publici şi astfel potrivit Legii 188/1999 litigiile izvorâte din raporturi de serviciu sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ .
Instanţa de fond a apreciat lipsa calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul M.E.F. ca fiind mijloc de apărare care va fi înlăturat având în vedere că acest minister întocmeşte proiectul legilor bugetare şi proiectele bugetelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite şi a bugetului propriu.
Astfel, dacă M.F.P. nu întocmeşte proiectul legii bugetare anuale sau a legilor de rectificare prin includerea sumelor la cheltuielile cu salariile bugetarilor, drepturile salariale prevăzute de lege sau prin hotărâri judecătoreşti nu se pot executa, ele rămân drepturi virtual câştigate dar neachitate.
Instanţa de fond a mai reţinut că, reclamanţii au deţinut funcţia de ofiţeri de poliţie judiciară la D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, din 23 aprilie 2005, iar potrivit OUG 27/2006 art. 11, salariul de bază pentru specialiştii din cadrul D.N.A. se stabileşte potrivit art. 28, lit. a) din anexă.
În fine instanţa de fond a apreciat că reclamanţii beneficiază de sporurile prevăzute şi acordare pentru procurorii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul D.N.A.
Prin Încheierea nr. 168/CA/2008-PI din 6 octombrie 2008 s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de M.Pl. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie şi D.N.A. împotriva M.E.F. şi a obligat chematul în garanţie să facă toate demersurile pentru asigurarea plăţii sumelor la care au fost obligaţi pârâţii M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A.
Împotriva acestor hotărâri părţile au declarat recurs.
I. Recurenţii-reclamanţi M.C. şi C.G., în motivele de recurs susţin că în instanţa de fond în mod corect a stabilit că beneficiază de sporurile prevăzute şi acordate pentru procurorii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul D.N.A.
Curtea de Apel Oradea a apreciat că urmează a se admite acţiunea reclamanţilor şi a li se recunoaşte acelaşi drept dar numai pentru perioada pentru care s-a recunoscut acesta şi în favoarea procurorilor din cadrul D.N.A. adică până la 1 februarie 2007", în condiţiile în care reclamanţii au solicitat recunoaşterea acestui drept până la14 februarie 2008 pentru M.I. şi până la 29 februarie 2008 pentru C.G., datele încetării raporturilor de serviciu între reclamanţi şi D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.
Recurenţii-reclamanţi menţionează importanţa Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -SECŢIILE UNITEnr. 21 din 10 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5/2008, potrivit căreia judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi solicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară de încadrare, respectiv la salariul de bază brut lunar şi după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Parcurgerea deciziei pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii relevă clar împrejurarea că se cuvin aceste drepturi salariale şi pentru viitor, neimpunându-se o limită în timp, după apariţia OG nr. 83/2000, nefiind indicat un alt act normativ ulterior intrării în vigoare a respectivei ordonanţe până la care să se dispună plata drepturilor salariale.
II. M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în motivarea recursului susţine că hotărârea judecătorească este nelegală şi netemeinică şi solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, pct. 4 şi pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 3041 C. proc. civ.
Se apreciază că instanţa de fond a dispus în mod nelegal obligarea M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică către reclamanţii M.I. şi C.G., foşti ofiţeri de poliţie judiciară, depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti, acţiunea reclamanţilor fiind inadmisibilă.
Categoria profesională a ofiţerilor de poliţie judiciară a fost creată în temeiul art. 10 din OUG nr. 43/2002 potrivit căruia „în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor de corupţie, în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie funcţionează ofiţeri de poliţie, constituind poliţia judiciară a Parchetului Naţional Anticorupţie", sub autoritatea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi efectuând actele de cercetare penală numai sub directa conducere, supraveghere şi controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul Naţional Anticorupţie.
Recurentul consideră că s-a produs o asimilare din punctul de vedere al salarizării între ofiţerii de poliţie judiciară şi magistraţi, dar această asimilare vizează doar modalitatea de stabilire a salariului de bază a acestora nu şi în ceea ce priveşte sporurile specifice activităţii magistraţilor.
Concluzia că aceste categorii profesionale nu sunt îndreptăţite să beneficieze de sporul de 50% calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilit prin articolul 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică rezultă şi din analiza Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, specialiştii şi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nefiind nominalizaţi în Decizia instanţei supreme.
Un alt argument în sprijinul idei că ofiţerii de poliţie judiciară nu beneficiază de sporul de risc este acela că în momentul adoptării Legii nr. 50/1996, lege care la articolul 47 prevedea sporul pe care îl solicită reclamanţii, categoria profesională a ofiţerilor de poliţie judiciară nu a fost înfiinţată, ci doar în anul 2002 în temeiul art. 10 din OUG nr. 43/2002.
Recurentul mai arată că instanţa de fond nu a luat în considerare, la pronunţarea prezentei sentinţe, cererea de chemare în garanţie formulată si depusă în termen legal de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în situaţia în care a admis acţiunea reclamanţilor, înlăturând în mod nelegal un mijloc de apărare al pârâtului M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Rolul M.F.P. este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de proiectele de rectificare a acestor bugete.
III. D.N.A., în motivele de recurs consideră sentinţa recurată ca fiind netemeinică, în raport de prevederea din art. 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, raportată la Anexa 4 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, mai sus invocate.
Recurenta arată faptul că din Ordinul procurorului şef nr. 84 din 28 august 2006, precum şi din Avizul nr. 106122 din 6 septembrie 2006 al A.N.F.P., rezultă că ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. sunt funcţionari publici cu statul special cu indemnizaţia de bază raportată la salariul magistraţilor şi că personalul civil căruia i se asimilează în drepturi, în baza pct. 1 lit. a) din Anexa 4 din OUG nr. 38/2003, sunt funcţionarii publici din D.N.A., beneficiind de drepturile şi sporurile salariale specifice acestei categorii salariale.
Astfel, potrivit pct. 1, lit. c) din Anexa 4 din OG nr. 38/2003 ofiţerii pot opta pentru drepturile salariate cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie doar dacă drepturile salariate prevăzute la lit. a) şi b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti, însă nu există această situaţie, întrucât salariul net (incluzând indemnizaţie, sporuri, etc.) al unui ofiţer de poliţie judiciară în D.N.A. este unul net superior celui pe care l-ar avea în cadrul M.I.R.A.(fost M.A.I.).
Se mai arată că reglementarea sus menţionată nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la literele a), b) şi c), ci stabileşte clar un drept de opţiune între veniturile salariale stabilite la literele a) şi b) şi cele stabilite la litera c). În acest moment, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul calculat la nivelul de judecător de judecătorie şi de indemnizaţie de grad, indemnizaţie de gradaţie, spor pentru condiţii vătămătoare, spor de vechime în muncă (încă dinainte de a se acorda magistraţilor, fiind funcţionari publici cu statut special), ore suplimentare (în conformitate cu legislaţia aferentă funcţionarilor publici), indemnizaţie lunară de hrană.
Prin urmare, ofiţerilor de poliţie detaşaţi în cadrul D.N.A. li se calculează doar salariul de bază în funcţie de salariul magistraţilor, însă beneficiază de sporurile prevăzute pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv funcţionari publici.
Sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% este unul specific, prevăzut doar pentru categoria profesională a magistraţilor şi a grefierilor, astfel încât apreciem că ofiţerii precum şi specialiştii, care sunt funcţionari publici, nu au vocaţie în a solicita un asemenea spor.
IV. M.E.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, în motivele de recurs, susţine că raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamant şi M.P., care are atribuţii în ce priveşte angajarea şi salarizarea propriilor angajaţi, fără participarea M.E.F., iar acesta nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparţinând angajaţilor altor instituţii.
M.E.F. nu poate fi obligat la plata drepturilor băneşti cuvenite angajaţilor altor instituţii şi nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăţi, această obligaţie revenindu-i M.P. cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor; adică fiecare ordonator de credite îşi prevede un buget pe care îl cheltuie. În acelaşi sens sunt şi prevederile OUG nr. 22/2002 care se referă la orice instituţie publică şi nici într-un caz nu se poate interpreta în sensul de a se cheltui de către M.P. banii M.E.F. sau viceversa.
În conformitate cu dispoziţiile art. 60 – art. 63 C. proc. civ., instituţia chemării în garanţie reprezintă acea formă de participare a terţilor la activitatea jurisdicţională care conferă uneia dintre părţi posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligaţia de garanţie sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar cădea în pretenţii. Aceste prevederi legale se întemeiază pe existenţa unei obligaţii de garanţie care însă nu exista în sarcina instituţiei recurentului faţă de angajaţii M.P.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt fondate numai recursurile declarate de pârâţi, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenţii-reclamanţi sunt ofiţeri de poliţie judiciară, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.N.A. din 23 aprilie 2005.
Ofiţerii de poliţie detaşaţi în cadrul unei instituţii civile au un regim de salarizare distinct, regăsit în Anexa 4 din OG 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor coroborate, în cazul celor detaşaţi la D.N.A., cu dispoziţiile OUG nr. 27/2006.
Ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. sunt asimilaţi din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, însă numai salariul de bază se calculează în funcţie de cel al unui judecător/procuror cu grad de judecătorie, conform Anexei 4 din OG 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, coroborată cu art. 11 alin. (4) din OUG 27/2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aşa cum a fost aprobată prin Legea 45/2007: „Salariul de bază se stabileşte potrivit nr. crt. 31 de la lit. a) din anexă pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., nr. crt. 28 pentru ofiţerii de poliţie judiciară, nr. crt. 27 pentru şefii de birou şi nr. crt. 26 pentru şefii de serviciu.
Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr.38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare".
În conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi art. 1 lit. a) şi c) din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective.
Conform aceleiaşi reglementări, în situaţia în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
Prin urmare, dacă s-ar accepta soluţia instanţei de fond şi susţinerile reclamanţilor, aceştia ar cumula atât sporurile ce se acordă funcţionarilor publici cât şi sporurile ce se acordă judecătorilor şi procurorilor.
Deşi recurenţii –reclamanţi au făcut referiri la Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta nu poate justifica admiterea cererii reclamanţilor deoarece recursul în interesul legii soluţionat de instanţa supremă s-a referit la judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate.
Ofiţerii de poliţie judiciară şi specialiştii din cadrul D.N.A. nu sunt menţionaţi în Decizia nr. 21/2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. .334/ 2001".
Nici din dispoziţiile art. 11 din OUG nr. 27/2006 şi nici în raport cu modalitatea de salarizare a ofiţerilor de poliţie judiciară/specialişti, stabilită prin raportare la salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă că aceste categorii de personal beneficiază de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pentru aceste motive Înalta Curte constată că acţiunea formulată în contradictoriu cu D.N.A. şi M.P. –Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este neîntemeiată.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu M.E.F. pentru lipsa calităţii procesuale pasive având în vedere următoarele argumente:
Potrivit art. 3 alin. (2) din HG nr. 208/2005 M.F.P. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat şi raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice prevede, în art. 28, că M.F.P. are atribuţii în elaborarea proiectelor legii bugetului şi bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege.
M.E.F. apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în lege.
În aceste condiţii, M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, în calitate de pârât şi nici de chemat în garanţie, pentru că acesta nu are ca atribuţie să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de chemare în garanţie formulată de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. împotriva M.E.F.
Pentru a se ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ.: „Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire".
Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanţie şi autorităţile pârâte nu există un raport juridic obligaţional, atribuţiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina M.E.F. de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
De asemenea, conform art. 34 din actul normativ sus menţionat, „Ordonatorii principali de credite (cum sunt şi autorităţile pârâte - n.r.) au obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la M.E.F. propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate" (alin. (1)) iar „M.E.F. examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergenţă hotărăşte Guvernul".
Pentru considerentele deja expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat de reclamanţi este nefondat motiv pentru care îl va respinge ca atare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ Înalta Curte va admite recursurile declarate de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 151/CA/2008-PI din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal; va admite recursurile declarate de M.E.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 151/CA/2008-PI din 8 septembrie 2008 şi a Încheierii nr. 168/CA/2008-PI din 6 octombrie 2008 ale Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal; va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor M.I. şi C.G., formulată în contradictoriu cu M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A., iar în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. pentru lipsa calităţii procesuale pasive; va respinge cererea de chemare în garanţie formulată de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. împotriva M.E.F. şi, totodată, va respinge recursul declarat de M.I. şi C.G., împotriva sentinţei civile nr. 151/CA/2008-PI din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 151/CA/2008-PI din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursurile declarate de M.E.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 151/CA/2008-PI din 8 septembrie 2008 şi a Încheierii nr. 168/CA/2008-PI din 6 octombrie 2008 ale Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor M.I. şi C.G., formulată în contradictoriu cu M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A., iar în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. împotriva M.E.F.
Respinge recursul declarat de M.I. şi C.G., împotriva sentinţei civile nr. 151/CA/2008-PI din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1460/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1478/2009. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
