ICCJ. Decizia nr. 1607/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1607/2009
Dosar nr. 639/59/200.
Şedinţa publică din 20 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română, anularea rezultatelor licitaţiei de atribuire a traseelor interjudeţene pe perioada 2008-2011 din data de 30 aprilie 2008, organizată de A.R.R. şi declasarea participantului SC T.C.T. SRL, care a fost declarat câştigător al traseului nr. 533, cursa 1 Zalău Autogara Trans Sălaj -Timişoara Autogara Andronic şi să fie declarată câştigătoare reclamanta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în data de 30 aprilie 2008 a fost organizată licitaţia de atribuire a traseelor interjudeţene pe perioada 2008 - 2011 organizată de Autoritatea Rutieră Română , în temeiul art. 51-58 din Normele din 17 octombrie 2006 privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora aprobate prin Ordinul nr. 1892/2006.
A mai arătat reclamanta că la această licitaţie a participat la licitarea mai multor trasee, printre care şi cel cu nr. 533, cursa 1 Zalău Autogara Trans Sălaj - Timişoara Autogara Andronic, ieşind câştigătoare contracandidata sa SC T.C.T. SRL.
La data de 7 mai 2008, societatea reclamantă a depus contestaţie cu privire la licitaţia acestui traseu, înregistrată la Autoritatea Rutieră Română sub nr. 46200 din 7 mai 2008, iar la data de 15 mai 2008 contestatoarea a primit de la autoritatea pârâtă o adresă prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că plângerea sa a fost trimisă spre soluţionare Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, până în prezent neprimind nici un răspuns.
La termenul de judecată din 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timişoara a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 186 din 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Timişoara pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză, reclamanta a solicitat pârâtei, prin contestaţia formulată, reevaluarea punctelor pentru unele trasee ce au făcut obiectul şedinţei de licitaţie din data de 30 aprilie 2008, ceea ce nu constituie procedură prealabilă în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, atâta vreme cât reclamanta nu a solicitat revocarea rezultatelor licitaţiei, declasarea participantului SC T.C.T. SRL şi declararea sa ca şi câştigătoare a licitaţiei, cereri ce fac obiectul prezentei acţiuni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SA Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând generic dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi pe cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă susţine în esenţă că prin contestaţia cu nr. 5551 din 06 mai 2008 înregistrată la Autoritatea Rutieră Română a solicitat reevaluarea punctajului obţinut la licitaţia organizată în data de 30 aprilie 2008, iar această solicitare implică şi revocarea rezultatelor licitaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006, astfel încât procedura prealabilă a fost îndeplinită. Arată că instanţa de fond a făcut o interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente cauzei, soluţia fiind nelegală, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea pe fond a cauzei la aceeaşi instanţă.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de societatea reclamantă SC A. SRL. pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit textului legal menţionat „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia".
În acelaşi sens dispoziţiile cu caracter general ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se face numai după, îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
Problema de drept care se impune a fi analizată în cauză este aceea de a stabili, în ce măsură trebuie corelate dispoziţiile legii cadru a contenciosului administrativ cu cele specifice materiei obţinerii licenţelor de traseu şi dacă societatea reclamantă trebuia să efectueze procedura prealabilă în speţă exclusiv după regulile prevăzute în legea cadru a contenciosului administrativ [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004] sau trebuia să parcurgă etapele prevăzute de actele normative speciale aplicabile în materia organizării şi desfăşurării licitaţiilor pentru atribuirea licenţelor de traseu către operatorii de transport - Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006 cu modificările ulterioare.
Potrivit principiului specialia derogant generalibus, obligaţia instanţei de fond era de a verifica dacă în legislaţia specială, aplicabilă materiei din care face parte speţa dedusă judecăţii, existau prevederi exprese, derogatorii de la dreptul comun, privind modul de contestare a rezultatelor licitaţiei, implicit sub aspectul efectuării procedurii prealabile şi, numai în situaţia în care nu exista reglementare expresă în normele speciale, putea să facă aplicarea dispoziţiilor generale prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din analiza comparativă a actelor normative menţionate rezultă situaţia potrivit căreia în O.M.T.C.T. nr. 1892/2006 nu se indică în mod expres posibilitatea efectuării procedurii prealabile în cazul existenţei unei nemulţumiri legate de rezultatele finale ale licitaţiei şi nici un termen în care se poate face contestaţie administrativă ( aspect care potrivit reglementărilor anterioare în materie se stabilea în metodologia de desfăşurare a licitaţiei), motiv pentru care se aplică dispoziţiile privind termenul de 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, trebuie reţinut că societatea reclamantă nu contestă un act administrativ tipic exprimat în formă scrisă, pretinsa vătămare invocată fiind produsă printr-o manifestarea unilaterală de voinţă din partea autorităţii pârâte care, prin procedura atribuirii electronice a traseelor, stabileşte rezultatele licitaţiei şi câştigătorii acesteia, comunicarea acestora efectuându-se pe site-ul instituţiei. De menţionat este şi faptul că la momentul contestării rezultatelor, A.R.R. - Agenţia Timiş nu eliberase încă licenţa de traseu pentru societatea contracandidată, neexistând un act administrativ tipic, ce ar fi putut fi supus unei eventuale revocări sau „retrageri" în terminologia folosită de O.M.T.C.T. nr. 1892/2006
În acest context, este evident că societatea reclamantă, în ceea ce priveşte conţinutul plângerii prealabile, în mod corect, s-a raportat la reglementările specifice, solicitând reevaluarea rezultatelor, procedură prin care autoritatea pârâtă ar fi putut să ajungă la un alt rezultat final şi, în consecinţă, să elibereze licenţa de traseu către societatea reclamantă, în cazul în care ar fi constatat nereguli în desfăşurarea licitaţiei.
Or, în speţă, contestaţia administrativă, formulată în termenul legal de 30 de zile de la afişarea rezultatelor, până la momentul introducerii acţiunii, nu primise nici un răspuns.
Pe de altă parte, faptul că Autoritatea Rutieră Română a răspuns societăţii reclamante că a trimis contestaţia formulată spre competentă soluţionare Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, presupune recunoaşterea de către aceasta a regularităţii modului de formulare a contestaţiei, însă invocarea necompetenţei în reevaluarea rezultatelor nu are suport legal. Această afirmaţie este susţinută de faptul că potrivit normelor de organizare şi desfăşurare a licitaţiei pentru traseele interjudeţene atribuţia în întocmirea Programului de transport interjurdeţean revine A.R.R., precum şi acordarea punctajului în baza criteriilor stabilite de aceeaşi autoritate, iar licenţele de traseu după atribuirea traseelor revine tot A.R.R.
Este adevărat că Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, înfiinţată prin OUG nr. 73/2007, gestionează şi operează sistemul informatic de atribuire electronică a traseelor naţionale din programele de transport interjudeţene, dar rezultatul atribuirii electronice este întemeiat pe punctajul obţinut de societăţile participante astfel cum acest punctaj a fost stabilit de A.R.R., iar validarea rezultatului se face practic prin emiterea licenţei de traseu de către A.R.R.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă SC A. SA a îndeplinit procedura prealabilă, astfel încât soluţia instanţei de fond este nelegală, impunându-se, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) raportat la cele ale art. 313 C. proc. civ. casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A. SA Timişoara, împotriva sentinţei nr. 186 din 22 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1485/2009. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 1623/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
