ICCJ. Decizia nr. 1564/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1564/2009
Dosar nr. 239/2/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1660 din 3 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamanţilor A.A., C.G., G.C., H.I., ş.a., având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale (actualul Minister al întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri) la eliberarea adeverinţei prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr. 36/2003, privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, şi constatarea îndeplinirii de către reclamanţi a condiţiilor pentru a beneficia de pensia de serviciu reglementată prin această ordonanţă, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 80/2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dreptul pretins de reclamanţi a mai fost dedus judecăţii într-o cauză anterioară, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1627 din 10 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul 1810/2005, sentinţă devenită definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1522 din 2 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Faptul că acţiunea iniţială a reclamanţilor a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 36/2003, iar cea de a doua acţiune a fost întemeiată pe dispoziţiile acestei ordonanţe în forma modificată prin OUG nr. 80/2007, nu a fost considerat drept un argument temeinic pentru a înlătura identitatea de obiect a celor două cauze. Instanţa a considerat că, întrucât legea incidenţă cauzei este cea de la momentul manifestării de voinţă în declanşarea acţiunii civile, modificările legislative survenite, nu pot crea reclamanţilor o situaţie diferită de cea precedentă, situaţia de fapt fiind aceeaşi.
Constatând aşadar, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privind identitatea de obiect, părţi şi cauză, curtea de apel a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, şi a respins acţiunea reclamanţilor pe acest temei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat recurs invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că prin sentinţa atacată instanţa de fond a încălcat sau a aplicat greşit prevederile art. 1201 C. civ. şi prevederile OUG nr. 36/2003. Au susţinut astfel, că în mod greşit curtea de apel a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, dat fiind faptul că prin OUG nr. 80/2007, aprobată prin Legea nr. 135/2008, au fost modificate prevederile OUG 36/2003, în sensul atenuării condiţiilor cerute pentru dobândirea pensiei de serviciu. Au arătat că în prezent, în urma acestei modificări legislative, îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu solicitată, şi că au înţeles să se adreseze din nou instanţei tocmai datorită acestui considerent.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi şi menţinerea sentinţei civile nr. 1660 din 3 iunie 2008 ca fiind temeinică şi legală, instanţa făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 1201 C. civ., în sensul constatării triplei identităţi a părţilor, obiectului şi a cauzei celor două litigii.
Examinând cauza prin prisma probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca întemeiată critica adusă de recurentă sentinţei civile nr. 1660 din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi constată incidenţa art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ.
Recursul fiind fondat, sentinţa sus amintită va fi casată cu consecinţa casării cu trimitere spre rejudecarea pricinii aceleiaşi instanţe, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1201 C. civ.: „este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate" (Secţiunea III paragraf 1 – Despre prezumţiile stabilite de lege).
Instanţa fondului a făcut o greşită aplicare a acestui text legal soluţionând litigiul prin admiterea excepţiei, invocată din oficiu, privind autoritatea de lucru judecat şi respingând acţiunea pentru acest motiv.
Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită la 9 ianuarie 2008 cu acţiunea formulată de reclamanţii A.A., C.G., G.C., H.I., ş.a., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, prin care s-a solicitat obligarea acestuia din urmă la eliberarea adeverinţei tip prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr. 36/2003 (privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular), precum şi constatarea că reclamanţii îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu conform OUG nr. 36/2003 aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 80/2007.
Judecătorul fondului a constatat că aceeaşi reclamanţi au avut aceeaşi calitate de părţi într-un litigiu cu acelaşi obiect care vizează îndeplinirea condiţiilor spre a beneficia de pensie de serviciu, conform sentinţei civile nr. 1627 din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 1522 din 2 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Aşadar, sub aspectul identităţii de părţi şi obiect (pretenţie formulată prin cerere şi drept subiectiv invocat) raţionamentul primei instanţei este corect.
Numai că pentru existenţa autorităţii de lucru judecat este absolut necesar să existe şi identitatea de cauză, respectiv de temei juridic al celor două cereri de chemare în judecată.
Or, în speţă, deşi s-a invocat şi se invocă OUG nr. 36/2003, nu s-a observat că e doar aparentă identitatea de cauză deoarece conţinutul art.4, din acest act normativ, care prevede condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se beneficia de pensie de serviciu a fost substanţial modificat prin OUG nr. 80/2007 (intrată în vigoare la 29 iunie 2007), aşa cum se poate observa dintr-o simplă verificare a textului în cele două variante.
Aşadar, nu există în cauză identitate în ce priveşte fundamentul raportului juridic dedus judecăţii şi în final nu este autoritate de lucru judecat.
Ca urmare, instanţa de rejudecare va proceda la analiza fondului litigiului prin raportare la temeiul juridic al acţiunii promovate la 9 ianuarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.A., C.G., G.C., H.I., ş.a., împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1582/2009. Contencios → |
|---|
