ICCJ. Decizia nr. 1531/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1531/2009
Dosar nr. 3003/2/200.
Şedinţa publică din 19 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei suspendarea efectelor Deciziei nr.154 din 10 iulie 2006 până la pronunţarea instanţei de fond asupra anulării actului administrativ.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că actul administrativ este nelegal, întrucât a dispus stoparea aplicării unor norme juridice aprobate prin lege printr-o măsură în contradicţie cu prevederile constituţionale, iar eliminarea dispoziţiilor legale prin care se pretinde că se instituie un tratament preferenţial pentru L.R. este o măsură luată cu depăşirea competenţelor date prin lege autorităţii pârâte.
A mai arătat reclamantul că actul contestat obligă Loteria Română la suma de 50.643.198,78 lei cu consecinţa diminuării profitului acesteia dar şi cu consecinţe în plan social.
C.N.L.R. SA a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, cerere care a fost admisă în principiu la data de 11 iunie 2008.
La acelaşi termen de judecată, Consiliul Concurenţei a invocat excepţia puterii de lucru judecat.
Prin sentinţa nr. 1886 din 18 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia puterii de lucru judecat ca neîntemeiată, precum şi cererea de suspendare formulată de reclamantul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice).
Referitor la excepţia puterii de lucru judecat invocată de pârâtul Consiliul Concurenţei, Curtea a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, cerută de art. 1201 C. civ.
S-a mai reţinut că excepţia puterii de lucru judecat invocată în raport de soluţia irevocabilă de respingere a cererii de suspendare pronunţată în dosarul nr. 7622/2/2006 este neîntemeiată întrucât în acest dosar s-a solicitat suspendarea deciziei nr. 154 din 10 iulie 2000 iar în prezenta cauză (este vorba de un alt act administrativ, respectiv Decizia nr. 154 din 10 iulie 2006 a Consiliului Concurenţei.
Cu privire la cererea de suspendare, Curtea a reţinut următoarele:
Referitor la măsurile dispuse prin actul a cărui suspendare se solicită, respectiv organizarea şi exploatarea jocurilor Pariloto şi Videoloterie de către C.N. L.R. SA prin acordarea de licenţă prin efectul legii, exceptarea de la perceperea şi virarea taxei de timbru social, exceptarea de la perceperea şi virarea taxelor, impozitelor şi contribuţiilor de orice fel aferente sumelor percepute pentru participarea la jocurile de noroc pentru care s-a ordonat stoparea acordării acestora de la data comunicării deciziei, nu se poate aprecia că există o aparenţă de nelegalitate pentru a se constata îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.
Cu privire la paguba iminentă, Curtea a constatat că în speţă, nu există pericolul producerii unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice.
Împotriva sentinţei civile nr. 1886 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamantul Ministerul Economiei şi Finanţelor (actualmente Ministerul Finanţelor Publice) şi intervenientul accesoriu C.N.L.R. SA prin care s-a solicitat, admiterea căii de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a deciziei Consiliului Concurenţei nr. 154 din 10 iulie 2006.
Recurentul Ministerul Finanţelor Publice a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. şi a învederat, pe de o parte, că din considerentele sentinţei nu rezultă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, astfel cum dispun prevederile art. 261 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., şi, pe de altă parte, că aceste considerente sunt contradictorii, astfel că în loc să analizeze îndeplinirea în cauză a condiţiei cu privire la cazul bine justificat, instanţa de fond s-a limitat numai să arate că această condiţie nu este îndeplinită, invocând ca şi argumente în susţinerea acestei concluzii aspecte străine de natura cauzei.
S-a mai precizat, de către reclamantul Ministerul Finanţelor Publice, că nu rezultă din cuprinsul sentinţei recurate că instanţa de fond a analizat cele arătate in cererea de suspendare, cu privire la faptul ca, prin emiterea actului administrativ a cărui suspendare se solicita, Consiliul Concurentei si-a depăşit competentele date prin lege acestuia, prin faptul ca nu a fost respectata procedura prevăzuta de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat întrucât Consiliul Concurentei, pe de o parte, s-a adresat in mod greşit Guvernului României pentru a dispune suspendarea actelor normative prin care s-a acordat ajutorul de stat, in loc sa sesizeze Parlamentul României, iar, pe de alta parte, s-a adresat Ministerului Economiei si Finanţelor pentru stoparea aplicării unor norme juridice aprobate prin lege.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente s-a arătat de recurent că, de asemenea, nu rezultă din considerente că instanţa a analizat susţinerile reclamantului aceasta limitându-se să precizeze că prin Decizia nr. 154/2006 s-a dispus ca Ministerul Economiei si Finanţelor sa ia toate masurile pentru recuperarea ajutorului de stat, iar aceasta presupune emiterea unor acte ale acestei autorităţi publice care sa fie opozabile C.N.L.R. Este evident, a mai arătat recurentul, că este îndeplinită în cauză şi condiţia pagubei iminente, a existenţei unui prejudiciu material viitor şi previzibil atâta vreme cât prin actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat C.N.L.R. SA, la care statul român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice are calitatea de acţionar unic, a fost obligată la plata taxelor în cuantum de 50.643.187, 78 RON, adică peste 500 de miliarde de lei vechi, ceea ce reprezintă consecinţe deosebit de grave în plan social.
Recurenta C.N.L.R. SA a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., şi a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, în privinţa cazului bine justificat s-a arătat că motivele avute în vedere la înlăturarea susţinerilor intervenientei accesorii referitoare la indiciile de nelegalitate ale deciziei Consiliului Concurenţei nu au fost menţionate, iar înlăturarea lor s-a realizat fără a se preciza considerentele pentru care acestea nu ar fi constituit o aparenţă de nelegalitate, iar în privinţa pagubei iminente s-a arătat că motivarea instanţei de fond este ambiguă, cuprinde constatări contradictorii şi este lacunară. Instanţa de fond, s-a învederat, nu s-a pronunţat pe motivele invocate in cererea de intervenţie referitoare la îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, iar in ceea ce priveşte motivele invocate de reclamantul Ministerul Economiei si Finanţelor, instanţa a concluzionat foarte succint ca acestea nu sunt îndeplinite, fără a arata si motivele pentru care a îmbrăţişat aceasta opinie juridică.
A precizat recurenta, cât priveşte analiza motivelor de nelegalitate a deciziei Consiliului Concurenţei nr. 154 din 10 iulie 2006 în dovedirea cazului bine justificat şi a pagubei iminente, că sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui caz bine justificat (prin prisma sferei de exclusivitate a C.N.L.R. SA, a măsurilor prevăzute în decizie în sarcina Ministerului Economiei şi Finanţelor, a caracterului de ajutor de stat al măsurii de sprijin financiar prin acordarea de licenţă prin efectul legii C.N.L.R. SA, a obiectivelor de interes public naţional finanţate de intervenientă); măsurile de sprijin financiar acordate C.N.L.R. SA s-a mai precizat, nu îndeplinesc cumulativ două din cele patru condiţii cerute de lege pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat, anume condiţiile referitoare la distorsionarea concurenţei şi la avantajul economic. Este îndeplinită, s-a evocat prin motivele de recurs, şi condiţia prevenirii unei pagube iminente, necesitatea luării măsurii de suspendare a deciziei Consiliului Concurentei rezultând din modalitatea in care este repartizat profitul C.N.L.R. SA, astfel încât în lipsa acestei masuri, recuperarea sumelor reprezentând taxele de licenţa si taxele de timbru social pentru jocurile Pariloto si Videoloterie ar duce la o diminuare sporita a profitului companiei cu consecinţa reducerii fondurilor destinate realizării obiectivelor de interes public naţional, deja aprobate prin bugetele de venituri si cheltuieli aprobate prin hotărâre de Guvern.
În cauză, în recurs, a formulat cerere de intervenţie accesorie, în favoarea intimatului Consiliul Concurenţei, R.B.A.O.P.R., argumentând existenţa interesului procesual prin faptul că membrii asociaţii interveniente sunt beneficiarii indirecţi ai constatărilor şi măsurilor legale dispuse de Consiliul Concurenţei. Cererea de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea de şedinţă din data de 5 februarie 2009.
Recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de C.N.L.R. SA urmează a fi respinse, iar cererea de intervenţie în interesul intimatului Consiliului Concurenţei formulată de R.B.A.O.P.R. urmează, pe cale de consecinţă, a fi admisă, pentru considerentele ce urmează.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond întruneşte cerinţele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ea cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei. Prima instanţă a arătat, în hotărârea recurată, raportat la obiectul cererii cu care a fost sesizată, suspendarea efectelor Deciziei nr. 154 din 10 iulie 2006 a Consiliului Concurenţei, până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, considerentele pentru care a reţinut că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune măsura solicitată, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Cât priveşte soluţia dată de instanţa de fond cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 154 din 10 iulie 2006 emisă de Consiliul Concurenţei, se constată că în mod corect s-a dispus, prin sentinţa atacată, respingerea cererii formulate de Ministerul Economiei şi Finanţelor (actualmente Ministerul Finanţelor Publice), nefiind întrunite, cumulativ, cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanţa putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin cazuri bine justificate se înţelege, potrivit art. 2 alin. (1) pct. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înţelege, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Prin Decizia Consiliului Concurentei nr. 154 din 10 iulie 2006 s-a decis că ajutorul de stat acordat C.N.L.R. SA, pentru organizarea şi exploatarea jocurilor Pariloto şi Videoloterie, sub forma acordării de licenţă prin efectul legii, al exceptării de la perceperea şi virarea taxei de timbru social şi al exceptării de la perceperea şi virarea taxelor, impozitelor şi contribuţiilor de orice fel aferente sumelor percepute pentru participarea la jocurile de noroc este ilegal şi incompatibil cu un mediu concurenţial normal, s-a constatat că valoarea ajutorului de stat ilegal şi incompatibil de care a beneficiat C.N.L.R. SA este de 44.302.465,73 RON, la care s-au calculat dobânzi pentru perioada cuprinsă între 26 aprilie 2002 (data de la care a beneficiat de ajutor ilegal) şi 30 iunie 2006 de 6.340.733,05 RON, s-a stopat acordarea de ajutoare sub forma mai sus menţionată către C.N.L.N. SA începând cu data comunicării deciziei Ministerului Finanţelor Publice şi s-a dispus luarea de către Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de furnizor, a măsurilor pentru recuperarea ajutorului de stat ilegal şi incompatibil de la C.N.L.R. SA, împreună cu dobânzile aferente calculate, conform Instrucţiunilor privind rata dobânzii aplicate în cazul recuperării sau rambursării ajutorului de stat ilegal şi a celui interzis, până la momentul recuperării efective a ajutoarelor.
În mod evident, pentru a se dispune măsura suspendării executării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmaţie a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susţinerilor referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi la prevenirea unei pagube iminente.
În speţă, prin raportare la probatoriul administrat în faţa primei instanţe, nu este întrunită condiţia cazului bine justificat, nefiind relevate elemente certe care să ducă la concluzia existenţei unei îndoieli puternice şi evidente asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat, pe de altă parte, cum s-a întâmplat în cauză, prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.
În aceste condiţii, apreciind că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurenţi şi că cererea de intervenţie în interesul intimatului Consiliului Concurenţei formulată în recurs este întemeiată, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 55 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., admiterea în fond a cererii de intervenţie accesorie a intervenientului R.B.A.O.P.R. şi respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi C.N.L.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1886 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în fond cererea de intervenţie accesorie formulată de intimatul-intervenient R.B.A.O.P.R. în interesul intimatul-pârât Consiliul Concurenţei.
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi C.N.L.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1886 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1524/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1536/2009. Contencios → |
|---|
