ICCJ. Decizia nr. 1582/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1582/2009
Dosar nr. 1525/54/200.
Şedinţa publică din 20 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 iulie 2007 reclamanţii M.M., P.V., B.C., N.G., P.I., S.M. şi P.C. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, SC S. SRL şi Consiliul local Târgu Jiu solicitând ca instanţa să constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0983 din 14 martie 1994, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru SC A. SA Târgu Jiu.
Reclamanţii au arătat: că sunt proprietarii apartamentelor situate în Târgu Jiu, pe care le-au cumpărat de la Consiliul local al municipiului Târgu Jiu în anul 2004, anterior având calitatea de chiriaşi în acelaşi imobil; că au fost somaţi de către SC S. SRL să elibereze apartamentele întrucât printr-o sentinţă judecătorească s-a constatat, în baza dreptului de accesiune, că pârâta este proprietara apartamentelor, ca urmare a faptului că acesta a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate; că terenul a aparţinut domeniului public al municipiului, astfel încât s-au încălcat dispoziţiile art. 3 din HG nr. 834/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 188/2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă şi s-a anulat certificatul contestat pentru suprafaţa de 0,4754 mp.
Instanţa a reţinut că terenul în discuţie a aparţinut statului fiind în administrarea fostului IJGCL Gorj; că nu s-au respectat dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi ale HG nr. 834/1991, SC A. SA neavând în administrare terenul respectiv.
De asemenea, curtea de apel a constatat că reclamanţii au parcurs procedura prealabilă; că reclamanţii au interes legitim în promovarea acţiunii şi au calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recursuri SC S. SRL Târgu Jiu şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
În motivarea recursului SC S. SRL a arătat; că acţiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 (în termen de 6 luni de la data emiterii actului); că reclamanţii nefiind proprietari asupra terenului pe care se află construcţia nu justifică un interes legitim privat în promovarea acţiunii şi nu au calitate procesuală activă; că instanţa nu s-a pronunţat asupra celui de-al doilea capăt de cerere iar asupra primului capăt de cerere instanţa a dispus anularea actului (şi nu constatarea nulităţii absolute astfel cum au solicitat reclamanţii) pentru o suprafaţă care nu corespunde actelor de proprietate; că terenul s-a aflat în patrimoniul SC A. SA de la care recurenta l-a cumpărat.
În motivarea recursului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a arătat; că reclamanţii nu au parcurs procedura prealabilă administrativă; că acţiunea este tardiv formulată; că instanţa nu a avut în vedere că reclamanţii au cumpărat apartamentele ulterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat; că nu s-a verificat dacă actul a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi ale HG nr. 834/1991, terenul aflându-se în patrimoniul SC A. SA.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Din probele administrate în cauză rezultă că prin actul contestat s-a atestat dreptul de proprietate pentru SC A. SA Târgu Jiu pentru o suprafaţă de 102.389,44 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1537/1997 SC S. SRL Târgu Jiu a cumpărat de la SC A. SA Târgu Jiu o suprafaţă de teren de 30.000,84 mp situată în Târgu Jiu.
Pe această suprafaţă de teren, la nr. 514 (fost nr. 512) se află construcţia cu mai multe apartamente pe care reclamanţii le-au cumpărat în anul 2005 de la municipiul Târgu Jiu, conform contractelor depuse la dosar. Fiecare reclamant, anterior cumpărării apartamentului, a avut calitatea de chiriaş.
În contractele respective s-a făcut menţiunea că terenul aferent construcţiei va fi concesionat sau închiriat cumpărătorilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1621 din 8 martie 2007 a Judecătoriei Târgu Jiu, s-a constatat că SC S. SRL a dobândit prin accesiune proprietatea construcţiei în discuţie, datorită faptului că aceasta este proprietara terenului conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1537/1997.
În urma acestei hotărâri (reclamanţii din prezenta cauză nefiind părţi în acel litigiu, dosar nr. 4450/318/2006 al judeţului Târgu Jiu) reclamanţii au fost somaţi de către SC S. SRL să elibereze apartamentele.
În aceste condiţii reclamanţii, aflând de existenţa certificatului, au demarat prezenta acţiune pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, după ce, în prealabil au făcut numeroase demersuri pentru a putea închiria terenul aferent construcţiei, pentru ca autorităţile să remedieze situaţia şi ministerul să revină asupra actului emis în favoarea SC A. SA.
În acest sens sunt depuse la dosar petiţiile reclamanţilor din cuprinsul cărora se desprinde intenţia reală de solicitare a anulării actului. A interpreta restrictiv demersul reclamanţilor şi a nu-l califica în sensul prevederilor care reglementează plângerea prealabilă acţiunii în contencios administrativ, înseamnă a încălca părţilor dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul acestora de a se adresa efectiv unei instanţe, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din C.E.D.O.
Din această perspectivă acţiunea este admisibilă şi formulată în termen legal.
Dispoziţiile art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 se constată că nu au fost încălcate având în vedere Decizia nr. 797/2007 a Curţii Constituţionale, care a recunoscut terţului posibilitatea de a contesta actul administrativ unilateral prin corelare cu termenul prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, demersul reclamanţilor se înscrie în termenul legal, atât în ce priveşte procedura prealabilă cât şi formularea acţiunii, întrucât petenţii sunt terţi faţă de actul contestat, lor necomunicându-li-se certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Efectuându-se verificări, inclusiv pe parcursul acestui proces, s-a constatat că terenul aferent construcţiei în discuţiei face parte din domeniul privat al municipiului Târgu Jiu, conform Hotărârii Consiliului Local la Municipiului Târgu Jiu nr. 194/2002. Din actele dosarului rezultă că la momentul emiterii certificatului, 14 martie 1994, nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 15/1990 ale HG nr. 834/1991, terenul neaflându-se în administrarea SC A. SA. În acest sens sunt planurile cadastrale ediţia 1986 şi 1988, care atestă că terenul se alfa în proprietatea statului fiind în administrarea IJGCL Gorj. SC A. SA nu a dovedit că deţine acest teren, la dosar existând declaraţii fiscale din perioada anilor 1992 – 1993 din care rezultă că această societate deţinea teren în incinta unităţii şi în afara incintei, în suprafaţă de numai 9000 mp, din suprafaţa respectivă nefăcând parte şi terenul aferent construcţiei proprietatea reclamanţilor.
Aşadar, din planul cadastral al municipiului Târgu Jiu, precum şi din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, se reţine că IJGCL Gorj (actual DSC Târgu Jiu), la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, deţinea trei parcele: Ag 15, Ag 17 şi Cc 16 în suprafaţă de 0,3314 ha, pe care este amplasată construcţia proprietatea reclamanţilor. Din acelaşi plan cadastral mai rezultă că drumul de exploatare 19 (DE 19), în suprafaţă de 0,1440 ha era în administrarea fostei Întreprinderi de exploatare a Pajiştilor (IJEP) şi nu în cea a SMA.
Ca urmare, în mod greşit în certificatul obţinut de SC A. SA a fost inclusă o suprafaţă de 0,4754 ha, pentru care se impunea anularea actului contestat.
Împrejurarea că în sentinţa recurată s-a menţionat suprafaţa de 0,4754 mp în loc de hectare, aceasta reprezintă o eroare materială, care va putea fi remediată în conformitate cu dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Referitor la interesul legitim privat al reclamanţilor, Curtea apreciază că acesta există fiind întrunite cerinţele art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin anularea actului atacat se are în vedere realizarea unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat, constând în posibilitatea ca reclamanţii să poată folosi în baza unui temei legal terenul aferent construcţiei asupra căreia sunt proprietari.Ca urmare, acest interes legitim privat le conferă reclamanţilor şi calitatea procesuală pasivă, susţinerea recurenţilor nefiind fondată.
În ce priveşte faptul că instanţa a dispus anularea actului (parţială), se constată că aceasta s-a efectuat în baza dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Oricum, aspectul relevat de recurenta SC S. SRL nu putea fi invocat decât de reclamanţi, fiind eventual un motiv de nulitate relativă; or, reclamanţii nu au formulat recurs.
Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs sunt nefondate în totalitate, ambele recursuri vor fi respinse ca atare, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Deşi intimaţii-reclamanţi au solicitat cheltuieli de judecată acestea nu pot fi acordate întrucât nu s-au depus dovezi privind cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de S.C. S. S.R.L. şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, împotriva sentinţei nr. 188 din 10 iulie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Respinge cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimaţii-reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1564/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1590/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
