ICCJ. Decizia nr. 1591/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1591/2009
Dosar nr. 5192/2/200.
Şedinţa publică din 20 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 septembrie 2008, reclamanţii G.G. şi G.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în calitate de reprezentant al Secţiei Consulare a Ambasadei României din Chişinău, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să stabilească data la care reclamanţii vor fi invitaţi să depună - înregistreze, cererile de redobândire a cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 21/1991, la Secţia Consulară a României din Republica Moldova, într-un termen scurt, rezonabil şi să se acorde daune morale în cuantum de 1 leu.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că, în luna octombrie 2006, s-au prezentat personal la Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererile de redobândire a cetăţeniei române, împreună cu actele necesare dar le-a fost refuzată primirea acestora şi s-a comunicat ca reclamanţii să facă cerere scrisă de programare prin poştă, recomandat cu conformare de primire.
Arată reclamanţii că pe data de 17 octombrie 2006 au adresat prima cerere scrisă Consulului General al Secţiei Consulare a României din Republica Moldova, având aviz de recepţie nr. 37176 şi nr. 41645 din 17 octombrie 2006.
Având în vedere faptul că nici după aproape doi ani de la data expedierii primelor cereri de programare - intenţie reclamanţii nu au fost invitaţi de către consulat, iar pe data de 12 iunie 2008 reclamanţii au trimis prin poştă, recomandat cu confirmare de primire nr. 541 din 12 iunie 2008, o a doua cerere scrisă solicitând să fie invitaţi să depună cererile de redobândire a cetăţenie române într-un termen scurt.
Prin adresa nr. C-806 din 17 iunie 2008, Secţia Consulară a României din Republica Moldova nu a soluţionat favorabil cererile reclamanţilor invitându-i să aştepte, întrucât, în viitor, cererile reclamanţilor de intenţie vor fi procesate şi vor fi invitaţi să depună cererile de redobândirea cetăţeniei române.
La data de 22 iulie 2008 reclamanţii au revenit cu o cerere similară, expediată cu confirmare de primire nr. 30 din 22 iulie 2008, prin care au solicitat să fie programaţi într-un termen scurt, rezonabil, să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Pe data de 1 august 2008 Secţia Consulară a României din Republica Moldova, prin adresa nr. C-1214 din 1 august 2008, a comunicat reclamanţilor faptul că există un număr impresionant de cereri de programare, iar reclamanţii vor fi invitaţi poştal să depună cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Reclamanţii consideră că această atitudine a secţiei consulare reprezintă refuzul nejustificat de a soluţiona cererile privind invitarea într-un termen scurt, rezonabil să depună cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Prin sentinţa civilă nr. 2989/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă şi pârâtul a fost obligat să stabilească o dată de depunere de către reclamanţi a cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen scurt, rezonabil. Pârâtul a fost obligat la daune morale de 1 leu în favoarea reclamanţilor.
Instanţa a reţinut că trecerea a doi ani de la data la care reclamanţii au formulat prima cerere scrisă privind programarea pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, duce la imposibilitatea reclamanţilor de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen Ministerul Afacerilor Externe.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă: că nu este un caz de refuz nejustificat, întrucât Ministerul Afacerilor Externe a emis reclamanţilor două răspunsuri la data de 17 iunie 2008 şi 1 august 2008, prin care îi încunoştinţa că cererea lor va fi rezolvată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetăţeni moldoveni; că Ministerul Afacerilor Externe a recunoscut reclamanţilor realizarea dreptului legal dar s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în vedere faptul că Secţia consulară există într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român.
Recurentul a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, referitor la cererea formulată în luna octombrie 2006.
În ce priveşte cererile formulate în anul 2008, recurentul a arătat că acţiunea nu este întemeiată, întrucât nu s-a împlinit termenul rezonabil, apreciat de instanţă ca fiind de 6 luni.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Referitor la prescripţia dreptului la acţiune, raportat la cererea depusă de reclamanţi în luna octombrie 2006, Curtea constată că solicitarea recurentului este neîntemeiată.
În conţinutul Legii nr. 21/1991 nu este prevăzut un termen expres faţă de care petenţii să-şi poată valorifica dreptul la acţiune. Pe de altă parte există culpa pârâtului pentru nerezolvarea petiţiei iar prin invocarea acesteia de către intimat (a propriei culpe), reclamanţii nu pot fi sancţionaţi prin considerarea ca prescrisă a acţiunii pe care au formulat-o în justiţie. De altfel, reclamanţii au stăruit în demersul lor revenind cu două cereri similare la datele de 12 iunie 2008 şi de 22 iulie 2008 iar răspunsurile pârâtului în sensul că reclamanţii vor fi invitaţi prin poştă să depună cererile de redobândire a cetăţeniei române nu reprezintă o rezolvare a petiţiilor formulate de intimaţi.
Prin răspunsurile şi prin atitudinea pârâtului s-a realizat restricţionarea, fără temei legal, a dreptului persoanelor de a înregistra o cerere, pentru considerentele care ţin de organizarea administrativă a serviciului din Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
În speţă este vorba de fixarea unui termen pentru înregistrarea cererilor, lucru care le-a fost refuzat reclamanţilor, prin aceasta fiind vătămaţi în drepturile lor conform art.1 din Legea nr. 554/2004.
Chiar dacă Legea nr. 21/1991 nu cuprinde prevederi în care să se precizeze un anume termen în intervalul căruia pârâtul să soluţioneze cererea reclamanţilor, nu înseamnă că ministerul poate amâna fără o limitare rezonabilă în timp soluţionarea cererilor reclamanţilor, care tind să-şi valorifice drepturile conferite de Legea nr. 21/1991.
Prin atitudinea sa recurentul a încălcat principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 10 din Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, care prevede că fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind redobândirea cetăţeniei.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaţilor 420 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinţei nr. 2989 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimaţii-reclamanţi a sumei de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1590/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1592/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
