ICCJ. Decizia nr. 1536/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1536/2009
Dosar nr. 12/32/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.N. a solicitat obligarea pârâtului S.R.I. să numească şi să constituie un Consiliu de Judecată a Apelului, conform dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de Judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003 s-a propus trecerea sa în rezervă, hotărâre ce era supusă căilor de atac potrivit regulamentelor militare, dar apelul formulat împotriva acestuia nu a fost soluţionat până în prezent deoarece pârâtul nu a numit şi constituit un Consiliu de Judecată a Apelului.
Prin întâmpinarea formulată, S.R.I. a invocat excepţia tardivităţii acţiunii faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 21 aprilie 2008 reclamantul A.N. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995.
Prin sentinţa nr. 67 din 10 iunie 2008 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, respingând-o ca tardiv formulată.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 invocată de reclamantul A.N., Curtea a constatat că aceasta priveşte fondul cauzei, or conform prevederilor art. 137 C. proc. civ. „instanţa este ţinută să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii".
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către reclamantul A.N., Curtea a reţinut că aceasta este întemeiată, acţiunea fiind promovată la mai mult de 4 ani după sesizarea pârâtului.
În termen legal, reclamantul A.N. a declarat recurs împotriva încheierii din 10 iunie 2008 prin care i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privitoare la dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, precum şi împotriva sentinţei nr. 67 din 10 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei recurentul-reclamant a trecut în revistă istoricul situaţiei de fapt în urma căruia s-a văzut nevoit a solicita instanţei de contencios administrativ obligarea intimatului-pârât la numirea şi constituirea unui Consiliu de Judecată a Apelului în condiţiile în art. 23 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de judecată în vederea soluţionării contestaţiei împotriva propunerii de trecere în rezervă înregistrată la S.R.I. sub nr. 1553218 din 10 iunie 2003.
A apreciat recurentul că este admisibilă cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi că soluţia pronunţată de Curtea de Apel reprezintă doar o modalitate de a evita judecarea fondului litigiului, ceea ce în opinia sa este o dovadă a presiunii făcute de intimat asupra instanţei de judecată din Bacău şi a privării recurentului de posibilitatea de a se apăra faţă de documentul din 9 iunie 2003, clasificat iniţial şi declasificat abia în iunie 2007.
Examinând cauza, prin prisma criticilor enunţate mai înainte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel că va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Trebuie precizat că cererea de recurs vizează doar sentinţa nr. 67 din 10 iunie 2008, că nu există o altă încheiere pronunţată la aceeaşi dată de prima instanţă, instanţă căreia însă recurentul îi impută atât soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cât şi dezlegarea dată excepţiei de tardivitate invocată de pârâtul S.R.I.
Verificând actele dosarului se observă că la data de 21 aprilie 2008 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate şi în mod corect instanţa a solicitat acestuia să indice textul legal considerat neconstituţional. Această precizare a fost făcută la 13 mai 2008, arătându-se că excepţia vizează art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995; precizarea în discuţie a fost comunicată şi părţii adverse care potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 trebuie să-şi exprime punctul de vedere asupra excepţiei.
Prin cererea înregistrată la 26 mai 2008 A.N. a menţionat că la termenul fixat pentru 10 iunie 2008 se află în imposibilitate de a se prezenta în instanţă şi motivul, certificat emis de grefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi depus la dosar fond, aspecte consemnate de altfel în practicaua sentinţei recurate.
Cererea de amânare a cauzei a fost respinsă de curtea de apel în temeiul art. 156 C. proc. civ. şi având în vedere că ambele părţi au cerut judecarea în lipsă a procedat la soluţionarea excepţiei de tardivitate în conformitate cu art. 137 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că în acest fel au fost nesocotite dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora judecătorul are îndatorirea de a face să fie respectate şi de a respecta el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil.
Principiul contradictorialităţii presupune a asigura participanţilor la procesul civil dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice.
În speţă, reclamantul a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra faţă de excepţia tardivităţii acţiunii invocată în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004 de pârâtul S.R.I., după rezolvarea incidentului procedural soluţionat prin încheierea din 18 aprilie 2008.
Principiul contradictorialităţii şi implicit dreptul la apărare se circumscriu dreptului la un proces echitabil aşa cum este acesta consacrat de art. 6 din C.E.D.O., iar în cauză acest drept nu a fost respectat.
Acceptând că amânarea cauzei nu este obligatoriu a fi acordată în conformitate cu art. 156 alin. (1) C. proc. civ. şi că, în speţă, reclamantul a mai solicitat un termen pentru imposibilitate de prezentare, instanţa era datoare a apela la alin. (2) al art. 156 C. proc. civ. şi a amâna pronunţarea pentru a da posibilitate celui în discuţie să îşi exprime poziţia/să combată/ excepţia tardivităţii acţiunii pe care a promovat-o.
Neprocedând în acest fel, instanţa a omis a acorda atenţia cuvenită dreptului la apărare şi unui principiu fundamental ce guvernează procesul civil.
Aşadar, unicul motiv al casării cu trimitere spre rejudecare este acela al asigurării că dreptul la apărare este respectat, urmând ca uzând de prevederile art. 129 C. proc. civ. instanţa să ia toate măsurile pentru a pune în discuţia părţilor excepţiile invocate de părţi, dar în acelaşi timp şi de a nu permite încălcarea art. 723 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N. împotriva sentinţei civile nr. 67 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1531/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1541/2009. Contencios → |
|---|
