ICCJ. Decizia nr. 1594/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1594/2009
Dosar nr. 287/32/200.
Şedinţa publică din 20 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 14 din 9 aprilie 2008, Administraţia finanţelor publice a Municipiului Bacău a stabilit răspunderea solidară a administratorilor M.G. şi M.G.V. de la SC I.P.C. SRL Bacău pentru obligaţia de plată restantă în cuantum de 1.086.306 lei, la care se vor adăuga dobânzile de întârziere până la achitarea integrală a sumei respective.
Cu cererea înregistrată la data de 5 mai 2008, M.G.V. a solicitat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării acelei decizii până la pronunţarea instanţei de fond asupra litigiului administrativ-fiscal dintre părţi.
Recurenta a invocat starea de insolvenţă a societăţii comerciale şi faptul că procedura specială instituită de lege este în curs de desfăşurare.
De asemenea, a arătat că împotriva deciziei nr. 14 din 9 aprilie 2008 a formulat contestaţie, pentru motive reale de nelegalitate şi condiţiile privind existenţa cazului bine justificat şi a prejudiciului grav ce s-ar produce prin aplicarea actului administrativ sunt îndeplinite.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 66 din 3 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare.
Instanţa a reţinut că în cauză nu au fost invocate apărări referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. a) şi b), art. 28 C. proCod Fiscal, pe de o parte, iar pe de altă parte, din cuprinsul procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate înregistrat la nr. 43696 din 20 martie 2008, rezultă că debitoarea SC L.P.C. SRL Bacău nu figurează cu alte bunuri decât cele sechestrate la data de 7 august 2008 şi care nu au putut fi valorificate.
În sfârşit, curtea de apel a reţinut „înstrăinarea prin închirierea bunurilor către SC R.S. SRL Bacău de către societatea comercială al cărei administrator era reclamanta, împrejurare care creează aparenţa unei provocări a stării de insolvabilitate, cu rea credinţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta M.G.V.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ deoarece toate activităţile întreprinse în calitate de administrator al societăţii comerciale au avut caracter legal, fără a urmări în vreun fel starea de insolvabilitate. Că, organul fiscal a stabilit răspunderea sa solidară pentru întregul debit al societăţii şi a ignorat împrejurarea că deschiderea procedurii falimentului s-a realizat la data de 11 aprilie 2008, urmând deci, ca în acest cadru să se clarifice atât cauzele care au provocat starea de insolvenţă, cât şi persoanele răspunzătoare.
Criticile sunt întemeiate.
Procedura de insolvenţă a debitoareiSC L.P.C. SRL este în adevăr, în curs de desfăşurare şi potrivit reglementări instituite de Legea nr. 85/2006, intimata-pârâtă D.G.F.P. Bacău are posibilitatea de a-şi înscrie creanţa la masa credală, alături de ceilalţi creditori, astfel încât să se asigure caracterul concursual, de egalitate şi pentru aceştia.
Cu alte cuvinte, executarea creanţei, în condiţiile în care s-a deschis procedura falimentului împotriva debitorului principal se face cu respectarea procedurii prevăzută de legea specială mai sus menţionată.
Potrivit art. 36 din lege, odată cu deschiderea procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale, urmând deci, ca în cadrul aceleiaşi proceduri, să fie întreprinse demersurile necesare pentru recuperarea creanţelor societăţii.
Deşi aspectele mai sus arătate au fost invocate de reclamantă în sprijinul cererii sale de suspendare a actului administrativ, ele au fost înlăturate de prima instanţă cu o motivare inexactă şi neconvingătoare.
Este de altfel, semnificativ faptul că ulterior pronunţării sentinţei recurate, aceeaşi instanţă de fond prin sentinţa nr. 18 din 6 februarie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamanta M.G.V. şi a anulat în parte deciziile nr. 14 din 9 aprilie 2008, emisă de Administraţia Finanţelor Publice Bacău, precum şi Decizia nr. 18 din 22 mai 2008, în sensul exonerării reclamantei de obligaţiile stabilite.
Hotărârea a fost depusă ca act nou în recurs şi ea confirmă justeţea apărărilor reclamantei.
Aşa fiind şi considerând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul.
Pe cale de consecinţă va fi modificată sentinţa în sensul admiterii cererii formulată de reclamantă şi suspendării executării actului administrativ contestat, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.G.V., împotriva sentinţei nr. 66 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta M.G.V.
Suspendă executarea deciziei nr. 14 din 9 aprilie 2008 emisă de pârâtă, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1598/2009. Contencios → |
|---|
