ICCJ. Decizia nr. 1605/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1605/2009
Dosar nr. 1223/54/200.
Şedinţa publică din 20 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 iunie 2008, reclamanta S.I. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mehedinţi şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând instanţei obligarea pârâţilor să-i respecte dreptul legal privind gratuitatea a două proteze (aparate auditive) prin decontarea contravalorii acestora în temeiul art. 79 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 2005 a fost diagnosticat cu „hipoacuzie bilaterală medie cu componentă senzorială" şi, deşi a urmat tratamentul prescris, boala s-a agravat, provocând diminuarea continuă a auzului, iar în anul 2008 cu ocazia unei vizite în Spania a fost consultat de un medic ORL care a confirmat diagnosticul de hipoacuzie astfel încât reclamantul a achiziţionat 2 aparate auditive retroauriculare la un preţ promoţional, respectiv la 1650 Euro.
S-a mai arătat că Tribunalul Mehedinţi a refuzat decontarea contravalorii celor două proteze, cu motivarea că este necesară aprobarea Ministerului Justiţiei şi că s-a adresat Ministerului Justiţiei cu memoriile nr. 10578 din 31 ianuarie 2008 şi nr. 56435 din 15 mai 2008 cu caracter de plângere prealabilă la care a primit răspuns la data de 1 februarie 2008 şi 15 mai 2008, în sensul că cererile de decontare sunt neîntemeiate.
Reclamantul a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 79 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, întrucât acordarea gratuităţii protezelor este condiţionată de plata contribuţiei la asigurările sociale.
Motivarea refuzului decontării protezelor se bazează pe Ordinul Comun nr. 1781/C.V.558/2006 emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi C.N.A.S., care este nelegal şi netemeinic, pentru că impune condiţii suplimentare şi ineficiente, şi s-a aplicat doar în anul 2007, nu şi în anul 2008, când s-a solicitat decontarea protezelor.
De asemenea, s-a susţinut că ordinul este nelegal, întrucât doar prin hotărâre a guvernului se puteau stabili condiţiile acordării gratuite a asistenţei medicale şi a protezelor potrivit art. 25 alin. (2) din OUG nr. 27/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 326/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că nu au fost respectate dispoziţiile Ordinului nr. 1781/C.V.558/2006 emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi C.N.A.S., a cărui aplicabilitate s-a prelungit până la data de 31 martie 2008 iar legalitatea acestui ordin nu poate fi analizată din oficiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamantul S.I. arătând în esenţă că instanţa a reţinut greşit că nu a solicitat anularea Ordinului Comun nr.1781/C.V.558/2006 emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi C.N.A.S. pe calea excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004; că în mare parte a respectat dispoziţiile din ordin; că nu s-a ţinut seama că plăteşte asigurări de sănătate şi trebuie să beneficieze de gratuitate pentru cele două proteze auditive.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Soluţia instanţei de fond este bazată pe nerespectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1781/C.V.558/2006 fără să fie analizată nelegalitatea acestui act, deşi reclamantul s-a referit în mod constant la faptul că dispoziţiile acestui act administrativ contravin dispoziţiilor Legii nr. 303/2004.
Ca atare, se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se analiza excepţia de nelegalitate a ordinului sus-precizat, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Ulterior, curtea de apel va analiza acţiunea şi va avea în vedere şi celelalte susţineri ale recurentului ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.I., împotriva sentinţei nr. 236 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1602/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1606/2009. Contencios → |
|---|
