ICCJ. Decizia nr. 1606/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1606/2009
Dosar nr. 471/59/200.
Şedinţa publică din 20 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 23 mai 2008, B.Ş.I. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând anularea adresei nr. 18/2541 din 23 aprilie 2008 emisă de pârât şi obligarea acestuia să-i elibereze certificatul de revoluţionar în conformitate cu prevederile Legii nr. 42/1990.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea, arătând că a fost rănită prin împuşcare în umărul stâng şi internată în Spitalul Clinic Judeţean Timiş în perioada 18-22 decembrie 1989. Că, din adeverinţa nr. 4/p din 16 noiembrie emisă de Parchetul Militar Timişoara rezultă că a fost rănită prin împuşcare la 18 decembrie 1989, când nu avea decât 14 ani.
În opinia sa, dovezile prezentate pârâtului, nu justifică soluţia acestuia de a nu-i recunoaşte calitatea de revoluţionar şi de a-i emite certificatul solicitat.
Prin sentinţa civilă nr. 179 din 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele normative care reglementează activitatea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 prevăd doar competenţa acestuia de a dispune preschimbarea certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar. Ori, reclamanta nu este deţinătoarea unui asemenea certificat şi cum Legea nr. 341/2004 care a fost invocată, nu conţine reglementări în acest sens, acţiunea nu poate fi admisă.
În sfârşit, curtea de apel a menţionat faptul că reclamanta nu a făcut nici dovada depunerii unei cereri la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, care să-i fi refuzat eliberarea certificatului datorită epuizării formularelor tipizate, potrivit art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamanta B.Ş.I.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, întrucât chiar dacă părinţii săi nu au întreprins demersuri la Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, ea este titulara unor drepturi câştigate în temeiul acestui act normativ.
Totodată, a arătat că Legea nr. 341/2004 nu conţine nici o prevedere care să interzică emiterea unor noi certificate de revoluţionar, ci doar stabileşte o nouă clasificare a categoriilor de participanţi la evenimentele din Decembrie 1989, în funcţie de gradul de participare şi de traumele suferite.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele cuprinse în art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004, titlurile instituite la alin. (1) al legii se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate conform Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În speţă, reclamanta B.Ş.I. nu a făcut dovada că este deţinătoarea unui certificat eliberat în baza dispoziţiilor Legii nr. 42/1990, republicată şi nici a faptului că această împrejurare se datorează epuizării formularelor tipizate care erau eliberate de fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989.
Legea nr. 341/2004 nu conţine reglementări care să permită eliberarea unor noi certificate de revoluţionar, persoanelor cărora nu le-a fost recunoscută această calitate în temeiul Legii nr. 42/1990, cu excepţia persoanelor care fac dovada cu documentul în original sau copie legalizată că au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de lege, documentele necesare la comisia respectivă, dar nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării formularelor tipizate.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 6 alin. (4), (6) şi (7) ale Legii nr. 42/1990 republicată, rezultă că beneficiază de drepturile prevăzute în acest act normativ doar acele persoane cărora le-a fost eliberat, potrivit legii, un certificat /brevet de revoluţionar, nu şi persoanele care deşi au fost rănite în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, nu au dobândit calitatea de revoluţionar în temeiul acestei legi.
În sprijinul aceleiaşi concluzii sunt şi reglementările instituite prin dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 314/2004, în versiunea actualizată, conform cărora, certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5) se vor preschimba la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2009 inclusiv.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond şi rezultă din însăşi conţinutul acţiunii, reclamanta B.Ş.I. nu este deţinătoarea unui astfel de certificat şi în raport de normele legale mai sus enunţate ea nu este îndreptăţită să ceară obligarea pârâtului la eliberarea unui certificat de revoluţionar.
Apreciind deci, că în condiţiile date nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al pârâtului de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) ale Legii nr. 554/2004 şi respingând acţiunea, ca neîntemeiată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, care urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.Ş.I., împotriva sentinţei nr. 179 din 22 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1605/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1615/2009. Contencios → |
|---|
