ICCJ. Decizia nr. 1623/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1623/2009
Dosar nr. 7953/303/2007
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, petenta - pârâtă SC P. SA Bucureşti, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P. SA Bucureşti, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor HG nr. 391/1995, în ceea ce priveşte poziţiile 205 şi 223 din Anexa 1, intitulată „Lista spaţiilor comerciale cu obiect de activitate în domeniul morărit şi panificaţie care se transmit fără plată". Excepţia invocată a fost motivată prin încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.
Prin încheierea din 26 martie 2008, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a înaintat cauza Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocată şi s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Motivându-şi cererea, intimata-reclamantă SC P. SA a susţinut că este proprietara imobilului menţionat, în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 3079 din 23 septembrie 2005 emis de M.A.D.R., precum şi cu HG nr. 391/1995, prin care s-a transmis dreptul de proprietate din patrimoniul SC P. SA în patrimoniul SC P. SA.
Excepţia de nelegalitate a HG nr. 391/1995 a fost invocată, cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.
Autoarea excepţiei a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990, imobilele aflate în patrimoniul societăţilor comerciale la data înfiinţării sunt proprietatea acestora, astfel că dreptul de proprietate aparţinând SC P. SA nu putea fi transmis prin hotărâre de Guvern, cu titlu gratuit, iar pentru că statul era doar acţionar la societăţile cu capital majoritar de stat, era necesară adoptarea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor societăţii.
Totodată s-a susţinut că la momentul apariţiei HG nr. 391/1995, SC P. SA nu ar fi fost societate cu capital de stat, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 115 încheiat cu F.P.S. se realizase privatizarea societăţii, plătindu-se, la 5 iunie 1995, avansul pentru transmiterea proprietăţii acţiunilor. Ca urmare, la data publicării HG nr. 391/1995, acţiunile statului erau transmise către o persoană de drept privat, ca urmare a faptului că avansul era plătit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2496 din 4 noiembrie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate invocată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut că, în cadrul procesului aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pârâta SC P. SA, solicitând obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, sector 6, compus din imobil, teren în suprafaţă de 203,29 m.p. şi clădiri cu destinaţie de spaţiu comercial, evacuarea pârâtei din spaţiul comercial în litigiu şi obligarea pârâtei la plata daunelor interese de 100 RON/ zi, până la rămânerea irevocabilă a sentinţei, în cadrul procesului a fost invocată excepţia de nelegalitate a HG nr. 391/1995.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că HG nr. 391/1995 este legală, Guvernul acţionând în virtutea prevederilor art. .101 din Constituţie şi Legii nr. 37/1990, în cadrul atribuţiilor sale de administrare a bunurilor aflate în proprietatea Statului Român. S-a apreciat că, prin hotărârea atacată, Guvernul a aprobat transmiterea fără plată a unor spaţii comerciale din patrimoniul unor societăţi comerciale cu capital de stat, cu activitate de comerţ, în patrimoniul unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat cu activitate de producţie.
S-a mai reţinut că din actele dosarului rezultă că la momentul adoptării actului normativ ambele societăţi comerciale implicate în transferul imobilului în litigiu erau societăţi cu capital majoritar de stat, nefiind probată susţinerea SC P. SA potrivit căreia cealaltă societate era complet privatizată. Împrejurarea că au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 206 din 28 aprilie 1995 şi nr. 115 din 6 aprilie 1995, prin care Asociaţia PAS P. SA a cumpărat de la F.P.S. pachete de acţiuni ale SC P. SA, plătind pentru acestea un avans a fost apreciată ca neputând duce la concluzia că la momentul încheierii contractului şi plăţii avansului, societatea respectivă a devenit o societate cu capital integral privat.
Instanţa de fond a mai avut în vedere şi considerentele Deciziei nr. 2946 din 3 octombrie 2001 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 135/2001, potrivit cărora SC P. SA s-a privatizat în totalitate prin înscrierea cererii de menţiuni nr. 60996 din 30 octombrie 1995, pe baza actului adiţional autentificat la 17 octombrie 1995, ambele acte fiind ulterioare emiterii hotărârii de guvern atacate.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs intimata-pârâtă S.C. „Practic" SA.
Recursul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 7 C. proc. civ., critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că aceasta este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Apreciază că, în cuprinsul hotărârii, instanţa s-a referit în mod greşit la bunuri aflate în proprietatea statului, deoarece în condiţiile Legii nr. 15/1990, spaţiile comerciale care au făcut obiectul HG nr. 391/1995 se aflau în proprietatea societăţilor comerciale.
Astfel, soluţia pronunţată excede cadrului legal, deoarece hotărârea menţionată nu privea bunuri aflate în proprietatea statului, ci bunuri aflate în proprietatea unor societăţi comerciale pentru care Guvernul a aprobat transmiterea fără plată.
Recurenta menţionează că excepţia de nelegalitate invocată vizează faptul că HG nr. 391/1995 este nelegală, întrucât încalcă prevederile art. 44 şi 108 din Constituţie, precum şi art. 20 din Legea nr. 15/1990, în sensul garantării dreptului de proprietate şi interzicerii exproprierii, decât pentru o cauză de utilitate publică, cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Printr-un al doilea motiv de recurs se invocă faptul că, la data publicării HG nr. 391/1995, SC P. SA era societate cu capital integral privat, iar instanţa nu a justificat în nici un fel pe ce şi-a întemeiat aprecierea contrară.
Menţionează că, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu F.P.S. se arată că proprietatea acţiunilor vândute se transmite la cumpărător pe data plăţii avansului din preţul acţiunilor, iar termenul de plată a avansului a fost stabilit la 5 iunie 1995, anterior publicării HG nr. 391/1995 (27 iulie 1995).
Recurenta mai critică sentinţa atacată pentru faptul că în cuprinsul acesteia nu sunt arătate motivele pentru care HG nr. 391/1995 a fost apreciată ca fiind legală şi nici cele pentru care au fost înlăturate susţinerile autoarei excepţiei de nelegalitate, inclusiv cele referitoare la faptul că SC P. SA era societate cu capital integral privat la data publicării hotărârii în M. Of.
Examinând motivele de recurs invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin HG nr. 391/1995 s-a aprobat transmiterea fără plată, din patrimoniul unor societăţii comerciale cu capital majoritar de stat, cu activitate comercială, în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu activitate de producţie din domeniile morărit şi panificaţie, peşte şi produse din peşte, a spaţiilor comerciale, precum şi a terenurilor, dotărilor, utilităţilor şi a altor bunuri aferente acestora. Între acestea, la poziţiile 205 şi 223 din anexa 1 la hotărâre, figurează şi spaţiile comerciale situate în Bucureşti, sectorul 6, care s-au transmis de la SC P. SA către SC P. SA.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că autoarea excepţiei de nelegalitate nu a putut face dovada dreptului de proprietate pretins asupra spaţiilor respective. În acest sens a fost evocată sentinţa civilă nr. 1983/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2339 din 4 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Astfel, în considerentele deciziei menţionate, pronunţată de Înalta Curte se menţionează că SC P. SA „nu a făcut dovada unui drept asupra terenului, asupra căruia s-a emis actul administrativ atacat, nu a dovedit nici o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004" cauza fiind soluţionată prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a SC P. SA.
Invocarea de către autoarea excepţiei de nelegalitate a încheierii contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 206/1995 şi nr. 115/1995 între Asociaţia P.P.A.S. şi Fondul Proprietăţii de Stat, precum şi a plătii avansului pentru acestea nu este de natură să conducă la concluzia că, la acel moment, SC P. SA era o societate cu capital integral privat.
Prin urmare, nu poate fi reţinut motivul de recurs referitor la nelegalitatea HG nr. 391/1995 în raport cu prevederile art. 44 din legea fundamentală.
După cum a reţinut şi instanţa de fond, prin Decizia nr. 2946 din 3 octombrie 2001, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 135/2001, s-a constatat că privatizarea în totalitate a SC P. SA s-a realizat prin înscrierea cererii de menţiuni nr. 60996 din 30 octombrie 1995, în baza actului adiţional autentificat la 17 octombrie 1995, ulterior intrării în vigoare a HG nr. 391/1995.
Nici susţinerea recurentei, potrivit căreia la data publicării HG nr. 391/1995, SC P. SA era o societate cu capital integral privat nu subzistă. Hotărârea menţionată a fost publicată în M. Of., Partea I, nr. 163 din 27 iulie 1995, dată la care nu fuseseră îndeplinite cerinţele menţionate mai sus.
În concluzie, HG nr. 391/1995 a fost emisă în condiţii de legalitate, Guvernul acţionând în baza prevederilor constituţionale, precum şi a Legii nr. 37/1990, în cadrul atribuţiilor şi competenţelor de administrare a bunurilor aflate în proprietatea statului.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2946 din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1607/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1627/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
