ICCJ. Decizia nr. 1666/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1666/2009
Dosar nr.767/85/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 121/F/CA/2008 din 25 iunie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardivă acţiunea reclamantului H.D. formulată în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Parlamentul României, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 Cugir, prin care solicită să-i fie recunoscute drepturile ce i se cuvin ca luptător în Revoluţia din Decembrie 1989.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că examinând excepţiile lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii invocate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, conform prevederilor art. 137 C. proc. civ., reclamantul în cursul anilor 2004-2005 s-a adresat cu cereri pentru eliberarea Certificatului de revoluţionar, susţinând că a participat la evenimentele din 21 decembrie 1989 din oraşul Cugir, unde a fost rănit.
Astfel că, reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, însă, deşi a primit răspunsuri cu adresele nr. 18/3732 din 24 august 2004, nr. 18/998 din 26 aprilie 2005 şi nr. 44/267 din 7 noiembrie 2005, acesta nu s-a adresat instanţei de contencios administrativ în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, instanţa de fond a mai reţinut că excepţia tardivităţii invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este întemeiată şi ca urmare, examinarea pe fond a acţiunii nu mai este posibilă, conform prevederilor art. 137 C. proc. civ. şi se impune respingerea acţiunii ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul H.D. a declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că actele doveditoare care atestă calitatea recurentului de rănit grav în timpul revoluţiei sunt ataşate la dosarul cauzei.
Recurentul mai susţine că în faţa instanţei de fond nu a fost apărat de un avocat, cu toate că legea îi dădea dreptul la un avocat din oficiu.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există, iar potrivit art.3 al aceluiaşi articol „este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin. (7).
Conform art. 7 alin. (7), plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.
Astfel, a fost instituită procedura prealabilă obligatorie, în lipsa căreia instanţa nu poate fi sesizată cu anularea unui act administrativ.
Sub acest aspect, sunt şi dispoziţiile prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege".
În cauză, instanţa de fond în mod corect a constatat că reclamantul a urmat procedura prealabilă.
Potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni, iar pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului". Deci, respectarea acestor dispoziţii este obligatorie.
Legiuitorul a urmărit ca raporturile juridice reglementate de actul administrativ individual să aibă o anumită stabilitate, prin aceea că, după intrarea în circuitul civil, acesta să poată fi atacat într-un anumit termen, la instanţa de contencios administrativ.
Totodată, posibilitatea de a „anula" fără limită de timp actul administrativ individual, care intrând în circuitul civil a produs efecte juridice specifice altor ramuri de drept, constituie o nesocotire a dreptului la justiţie, garantat de art. 6 din C.E.D.O. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, făcând o aplicare corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, privind termenele de introducere a acţiunii în raport cu care a admis excepţia tardivităţii invocată, respingând acţiunea ca atare.
O astfel de interpretare concordă şi cu jurisprudenţa C.E.D.O., care a considerat că prin neimpunerea unui termen înăuntrul căruia să poată fi exercitată o acţiune, se încalcă principiul securităţii raporturilor juridice (cauza Brumărescu contra României).
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.L.D., împotriva sentinţei civile nr. 121/F/CA/2008 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1645/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1668/2009. Contencios → |
|---|
