ICCJ. Decizia nr. 1616/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1616/2009
Dosar nr. 8903/2/200.
Şedinţa publică din 20 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.P. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 362 din 28 septembrie 2007 emisă de C.N.C.D. prin care faptele prezentate nu constituie fapte de discriminare potrivit OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1365 din 6 mai 2008, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că:
- reclamantul îşi susţine vătămarea faţă de împrejurarea că pârâtul C.N.C.D. nu a reţinut că faptele prezentate de reclamant şi învederate pârâtului prin petiţie, constituie fapte de discriminare în sensul OG nr. 137/2000;
- sesizarea C.N.C.D. a avut ca obiect examinarea de către acesta, în temeiul art. 2 alin. (1)-(3) şi art. 6 din OG nr. 137/2000, a faptelor expuse de R.P. care susţine „nelegala şi nedreapta desfacere a contractului de muncă, fiind dat afară abuziv, arbitrar şi discreţionar de către noul rector al Academiei de Studii Economice, care în sfidarea normelor şi reglementărilor legale ale Codului muncii, aflat în vigoare şi de conivenţă cu decanul şi şefa de personal, au aplicat o „tehnoprigoană" în urma căruia a fost discriminat, fiind destituit şi nevoit să intre forţat în şomaj";
- prin Decizia nr. 1284 din 1 august 2005, Academia de Studii Economice a desfăcut petentului contractul de muncă începând cu 1 septembrie 2005, în temeiul art. 141 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, text care prevede că „lectorii universitari, şefii de lucrări fără titlu ştiinţific de doctor, îşi păstrează postul pe care-l ocupă timp de 6 ani de la intrarea în vigoare a legii, respectiv 1 septembrie 1997. Dacă în acest interval nu obţin titlul ştiinţific pierd calitatea de titular, dar acest termen de 6 ani a fost prelungit până la 1 septembrie 2005;
- reclamantul a fost angajat în cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti pe un post de lector universitar titular iar până la data de 1 septembrie 2005 nu a făcut dovada că era măcar înscris la doctorat, motiv pentru care instituţia a procedat la desfacerea contractului de muncă;
- Decizia de desfacere a contractului de muncă a fost contestat în instanţă, iar prin Decizia nr. 36/R din 25 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul reclamantului R.P. ca nefondat;
- în mod corect C.N.C.D. s-a pronunţat, prin Decizia atacată în sensul că desfacerea contractului de muncă este justificată obiectiv, faţă de neîndeplinirea condiţiei prevăzute de Legea nr. 128/1998;
- în ceea ce priveşte solicitarea petentului de a fi încadrat pe un post de asistent titular, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1), coroborate cu art. 58 alin. (2), (3), (4) şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 128/1998, privind angajarea petentului prin concurs pentru ocuparea unui post didactic vacant ca personal didactic asociat, C.N.C.D. a reţinut corect că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 1 alin. (3) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare arătând că petentul nu a dovedit că dispoziţiile legale invocate au fost preferenţial aplicate altor persoane, fapt ce ar constitui un act discriminatoriu, în defavoarea sa, înscrisurile aflate la dosar probând că tuturor li s-a aplicat acelaşi tratament.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.P..
În motivele de recurs este criticată soluţia instanţei de fond pentru că:
- instanţa de fond s-a pronunţat fără să se refere la niciunul dintre temeiurile legale pe care le-a invocat şi care erau relevante pentru soluţionarea cauzei.
Se susţine că reclamantul a depus la dosarul cauzei dovezi din care rezultă faptul că, faţă de colegele sale, nu a fost primit la niciun interviu şi nu i s-a luat în considerare dosarul cu documentaţia pe care le-a înaintat-o, iar Academia de Studii Economice nu a respectat legea specială şi legea generală care prevedeau procedura de reacordare a unei norme vacante, chiar şi în regim de colaborare, mai ales că s-a înscris şi la doctorat.
- C.N.C.D. a concluzionat în mod corect că „Academia de Studii Economice nu era obligată să mă reangajeze", dar este şi ambiguă, pentru că a fost discriminat faţă de ceilalţi colegi pentru că nu i s-a acordat egalitatea de şanse şi tratament egal când nu a fost primit la selecţia de reconfirmare pe o normă vacantă, selecţie pe care legea o impunea.
În mod legal s-a pus semnul egalităţii între calitatea sa de titular şi demiterea sa şi refuzul de a-i acorda dreptul de a fi primit la selecţia de reocupare a unei norme vacante.
- S-a solicitat plata indexată la zi de către Academia de Studii Economice a tuturor salariilor de asistent din 2005 şi până la zi, recunoaşterea statutului de discriminat, sancţionarea atât a Academiei de Studii Economice cât şi a C.N.C.D., plata de compensaţii în valoare de 20.000 lei, daune materiale şi morale.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
- Reclamantul-recurent a deţinut postul de lector universitar în cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, iar în anul 2005 i s-a desfăcut contractul de muncă pe motiv că nu a obţinut titlul ştiinţific de doctor, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
Această desfacere a contractului de muncă a fost contestată în instanţă şi contestaţia a fost respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
- Deşi în faţa C.N.C.D. a invocat discriminarea şi faţă de această măsură, în motivele de recurs nu s-a făcut referire la aceasta.
- În schimb, reclamantul-recurent s-a adresat C.N.C.D. pentru că a fost discriminat în raport de solicitarea sa de a fi încadrat pe un post de asistent titular, potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997, iar motivele de recurs se referă la acest aspect.
Într-adevăr la dosarul cauzei, în faţa instanţei de fond dar şi a celei de recurs, reclamantul a depus mai multe cereri pe care le-a adresat Rectorului Academiei de Studii Economice sau unor decani ai facultăţilor din cadrul Academiei de Studii Economice prin care solicita acordul acestora de a-şi desfăşura activitatea în cadrul Academiei de Studii Economice, în calitate de colaborator, în regim de plată cu ora.
La aceste solicitări, Rectorul Academiei de Studii Economice i-a comunicat (la 11 octombrie 2005) că nu se acceptă colaborarea cu acesta în ceea ce priveşte activitatea didactică şi ştiinţifică şi niciun decan nu şi-a exprimat dorinţa de a colabora cu reclamantul.
- Potrivit art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionare tuturor formelor de discriminare, republicată „prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică contagioasă, infectare HIV ori apartenenţă la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".
Recurentul invocă faptul că a fost discriminat, în raport în alte persoane, atunci când i s-a respins cererea sa de a fi încadrat pe un post vacant de asistent, dar la dosar nu există nicio dovadă că, în cazul altor persoane aflate în situaţie identică cu cea a reclamantului, s-ar fi procedat altfel, de către conducerea Academiei de Studii Economice.
Nu se poate stabili dacă a existat un tratament diferenţiat care să constituie o faptă de discriminare.
Nu s-a dovedit că s-ar fi săvârşit o faptă care să constea într-o deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, iar acestea să aibă la bază unul sau mai multe criterii de discriminare.
Potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, pentru ocuparea posturilor didactice (deci şi a celui de asistent universitar) se organizează concurs, iar la acest concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Recurentul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi participat la un asemenea concurs şi că ar fi fost discriminat în legătură cu un asemenea concurs.
Şi pentru posturile didactice vacante, există dispoziţii în lege iar conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, acestea pot fi ocupate temporar, între altele, şi de personal didactic asociat, prin cumul sau prin plata cu ora, dar şi acest personal didactic asociat poate ocupa un asemenea post tot prin concurs, iar reclamantul nu a dovedit că ar fi participat la un asemenea concurs.
Faptul că unor solicitări scrise ale reclamantului Academia de Studii Economice le-a răspuns cu un refuz nu înseamnă nici tratament diferenţiat care să ducă la discriminare.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.P. împotriva sentinţei civile nr. 1365 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1579/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1622/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
