ICCJ. Decizia nr. 1622/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1622/2009
Dosar nr. 424/43/2008
Şedinţa publică din 23 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2008, reclamantul K.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Mureş, anularea Hotărârii nr. 3292 din 25 februarie 2008 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin sentinţa nr. 130 din 12 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 966/R/2002, rămasă definitivă prin nerecurare, s-au recunoscut reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 9 octombrie 1944-6 martie 1945. Ulterior, prin hotărârea nr. 3292 din 12 ianuarie2004, reclamantului i s-au recunoscut aceleaşi drepturi pentru perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Prin hotărârea 3292/R din 25 februarie 2008 s-a revizuit această ultimă hotărâre, în sensul că ea a fost anulată integral, motivat de faptul că reclamantul nu poate beneficia de două ori de aceleaşi drepturi concomitent. Perioada 6 septembrie 1940-9 octombrie 1944 a rămas însă neacoperită deşi, pentru această perioadă, reclamantului i s-au recunoscut drepturile doar prin hotărârea 3292/2004, care a fost anulată. Singura perioadă din hotărârea anulată care se suprapunea cu cea din sentinţa nr. 130/2003 era 9 octombrie 1944-6 martie 1945.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 92 din 30 septembrie 2008 a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 3292 din 25 februarie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să revizuiască hotărârea nr. 3292 din 12 ianuarie 2004, în sensul anulării parţiale a acesteia, doar pentru perioada 9 octombrie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, deoarece singura perioadă pentru care reclamantul primea de două ori aceleaşi drepturi concomitent, în temeiul sentinţei nr. 130/2003 şi al hotărârii nr. 3292/2004, era perioada 9 octombrie 1944 – 6 martie 1945.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă nu a cercetat corect şi în întregime fondul cauzei în succesiunea evenimentelor.
S-a arătat că reclamantul beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. b) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 9 octombrie 1944-6 martie 1945, în temeiul sentinţei nr. 130/2003 şi că, ulterior, prin hotărârea nr. 3292 din 12 ianuarie 2004, i s-au acordat reclamantului drepturile respective, considerându-se că s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din lege, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
S-a mai susţinut că, ulterior, urmare unor verificări, s-a constatat că reclamantul nu s-a putut afla, în aceeaşi perioadă şi în stare de arest, ca măsură de persecuţie etnică, şi în libertate, în refugiu, din aceleaşi considerent al persecuţiei pe criterii etnice şi să primească drepturi compensatorii, aflându-se concomitent în două situaţii diferite.
Prin urmare, s-a emis hotărârea de revizuire contestată în cauză şi, pe care, prima instanţă a anulat-o printr-o analiză superficială a probelor administrate.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală.
Astfel, prin sentinţa nr. 130/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a stabilit în mod irevocabil că intimatului i se cuvin drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 9 octombrie 1944-6 martie 1945, când acesta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. b) din Legea nr. 189/2000, fiind arestat şi internat în Lagărul de la Târgu Jiu.
Ulterior, constatând că intimatul a făcut dovada că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, recurenta însăşi, prin hotărârea nr. 3292 din 12 ianuarie 2004, i-a acordat drepturile compensatorii şi pentru perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Este adevărat că, pentru perioada 9 septembrie 1944-6 martie 1945 intimatul primea drepturile respective şi în temeiul sentinţei nr. 130/2003 şi al hotărârii nr. 3292/2004 şi pentru încadrarea în două situaţii juridice distincte, astfel încât în mod corect, instanţa a admis acţiunea şi a anulat hotărârea de revizuire în cauză pentru această perioadă.
Nu se poate însă admite susţinerea recurentei potrivit căreia trebuie înlăturată întreaga perioadă 6 septembrie 1940-9 septembrie 1944, pentru care intimatul a făcut, la momentul respectiv, dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în absenţa unor probe contrare, pe baza unor simple supoziţii ale autorităţii recurente, nesusţinute de nici o dovadă.
În concluzie, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva sentinţei civile nr. 92 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1616/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1635/2009. Contencios → |
|---|
