ICCJ. Decizia nr. 1714/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1714/2009
Dosar nr. 1424/54/200.
Şedinţa publică din 26 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1.Obiectul acţiunii.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 15 iulie 2008, reclamanta J.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., anularea deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008, emisă de pârâtă.
II. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 335 din 7 aprilie 2006 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă s-a stabilit ca măsură reparatorie pentru imobilele preluate abuziv, suma de 13.093.296.200 ROL. Deşi contravaloarea măsurilor reparatorii a fost determinată în urma unei expertize realizată de experţi topografi în specialitatea construcţii, încă de la început reclamanta a înţeles să conteste cuantumul acestei sume, care a fost calculată de către experţi în baza unor norme de evaluare din anul 1998, reclamanta susţinând că se impune reactualizarea sumei, conform valorii reale de circulaţie, la data plăţii despăgubirilor.
O altă critică formulată de reclamantă vizează scăderea de către pârâta C.C.S.D., din suma solicitată stabilită prin hotărârea judecătorească, a sumei de 9880 ROL, reactualizată la 1.304.704,13 lei, reprezentând despăgubirile primite la expropriere în anul 1962, care însă au fost avute în vedere la expertiza judiciară.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 289 din 30 octombrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanta J.N. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Curtea de Apel a constat că, reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect, contestaţia împotriva deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008 emisă de C.C.S.D. Procedura de soluţionare a acestor contestaţii este supusă dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, inclusiv prevederilor art. 7 din lege, care reglementează obligaţia reclamantului ca, înainte de a sesiza instanţa competentă, să se adreseze cu plângere, autorităţii administrative care a emis actul administrativ contestat.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi adresat pârâtei cu plângere, după comunicarea deciziei contestate şi anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, instanţa a admis excepţia lipsei plângerii prealabile şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
5. Recursul formulat de reclamanta J.N. împotriva sentinţei nr. 289 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Recurenta critică hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că:
- efectuarea procedurii prealabile nu este necesară în cauză, întrucât Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 335 din 7 aprilie 2006 a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 13.093.296.200 ROL, cu titlu de despăgubiri, hotărâre definitivă şi irevocabilă, care trebuia pusă în executare, iar nu modificată printr-o deciziei emisă de pârâtă;
- de la data de 6 aprilie 2006 când a fost pronunţată hotărârea Tribunalului Dolj, petenta a făcut numeroase memorii şi adrese către C.C.S.D., solicitând îndeplinirea procedurii de evaluare instituită de Legea nr. 247/2005, primind asigurări că, în baza hotărârii se va emite către pârâtă, decizie demersuri care consideră recurenta echivalează cu efectuarea procedurii prealabile;
- întrucât experţii au avut în vedere norme de evaluare din anul 1998, valoarea de circulaţie a imobilelor în litigiu a crescut, iar pârâta prin Decizia contestată nu a procedat la reactualizarea sumei, ci dimpotrivă, suma stabilită pentru despăgubiri a fost diminuată.
6. Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. învederează că, reclamanta nu a respectat condiţiile legale pentru formularea cererii de chemare în judecată, în sensul că nu a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, formulând plângere împotriva deciziei contestate cu adresa nr. 769536 din 12 noiembrie 2008, ulterior sesizării instanţei de judecată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1.Recursul este nefondat.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamanta a investit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect contestaţia împotriva deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008 emisă de pârâta C.C.S.D.
Conform art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007, deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. În continuare, în alin. (2) şi (3) din acelaşi text de lege se face vorbire de posibilitatea valorificării titlurilor de despăgubire doar după finalizarea procedurii administrative prealabile sau după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, prin care plângerea a fost respinsă, în ipoteza în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească.
Prin urmare, făcând distincţie între procedura administrativă prealabilă şi procedura contencioasă, legiuitorul a instituit obligaţia părţii de a uza de prevederile legii contenciosului administrativ şi sub aspectul plângerii prealabile reglementate de art. 7 din lege.
În consecinţă, procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de C.C.S.D. este supusă dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, plângerea prealabilă este obligatorie iar neîndeplinirea ei este sancţionată cu respingerea acţiunii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Se reţine, contrar susţinerii recurentei că, aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, întrucât demersurile acesteia adresate pârâtei au fost realizate anterior emiterii şi comunicării deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008.
Faţă de aceste considerente, nu vor mai fi analizate celelalte susţineri ale recurentei, care se referă la probleme de fond, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de J.N. împotriva sentinţei nr. 289 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1712/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1715/2009. Contencios → |
|---|
