ICCJ. Decizia nr. 1690/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1690/2009
Dosar nr. 1235/57/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 145/F/CA/2008 pronunţată la data de 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă Bucureşti, având ca obiect constatarea calităţii sale de luptător în rezistenţa anticomunistă şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100 miliarde lei daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamantul prin plângerea formulată a contestat de fapt Decizia de respingere a cererii de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, plângerea fiind depusă la Ministerul Justiţiei, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în susţinerea căreia a arătat că a fost persecutat politic, fiind arestat, condamnat şi internat, apreciind astfel că se încadrează în prevederile OUG nr. 214/1999.
Comisia, reţine instanţa de fond, a constatat în mod corect că cererea depusă de reclamant nu se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 173/2006, publicată în M.Of. nr. 438 din 22 mai 2006, care a modificat şi completat OUG nr. 214/1999, text de lege care prevede un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare pentru ca persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive să depună cereri pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Cum reclamantul a depus cererea cu depăşirea acestui termen, respectiv la data de 4 septembrie 2007, în mod just i-a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, cererea nefiind astfel analizată pe fondul său.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul D.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, în mod greşit i-a fost respinsă cererea ca tardiv formulată şi nu a fost judecată pe fondul său, el încadrându-se în dispoziţiile OUG nr. 214/1999, deoarece împreună cu familia sa a suferit pentru activitatea sa anticomunistă, fiind internat la psihiatrie şi suferind condamnări, toate cu caracter politic, de-a lungul timpului fiind persecutat politic.
De fapt, recurentul-reclamant, prin aşa zisele motive de recurs, reiterează motivele contestaţiei depusă la instanţa de fond.
Intimatul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei (actualmente Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti) prin Decizia nr. 871/2007 a respins cererea recurentului-reclamant, de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, reţinând că a fost tardiv introdusă, nefiind respectat termenul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006, publicată în M.Of. nr. 438 din 22 mai 2006 care a modificat şi completat OUG nr. 214/1999.
Aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, textul de lege sus-citat, stabileşte un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii pentru depunerea cererilor de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, termen pe care recurentul-contestator nu l-a respectat, acesta depunând cererea la 4 septembrie 2007, depăşind astfel cu mult termenul de 6 luni (termenul limită fiind 27 noiembrie 2006).
Recurentul-reclamant susţine că, nu din vina sa nu a depus cererea în termen, ci datorită instituţiilor statului care în ceea ce îl priveşte nu au efectuat investigaţiile necesare.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 173/2006 de modificare şi completare a OUG nr. 214/1999, Ministerul Justiţiei a încheiat protocoale cu diverse instituţii ale statului pentru a obţine documente, date sau informaţii în cazul în care cererile depuse de solicitanţi nu erau însoţite de acte doveditoare şi deci recurentul nu avea decât obligaţia de a depune la Comisie o simplă cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, comisia urmând a face verificările necesare.
Argumentele aduse de recurentul-reclamant prin care motivează depunerea cu întârziere a cererii nu sunt de natură a justifica repunerea sa în termenul prevăzut de lege, acela de 6 luni, aşa încât instanţa de fond reţinând că, Decizia comisiei este una legală, a pronunţat o soluţie legală şi temeinică ce urmează a fi menţinută de instanţa de control judiciar.
Recursul formulat de reclamant este aşadar nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I., împotriva sentinţei civile nr. 145/F/CA/2008 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1686/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1712/2009. Contencios → |
|---|
