ICCJ. Decizia nr. 1712/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1712/2009
Dosar nr. 5593/2/200.
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 2 august 2007, reclamanta SC S.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea parţială a HG nr. 908 din 22 august 2002, respectiv Anexa 20, pct. 46-47 cu privire la atestarea domeniului public al comunei Coteşti, judeţul Vrancea a imobilelor reprezentând dispensare veterinare şi terenul aferent.
Reclamanta a arătat că la data de 1 septembrie 1999 a încheiat cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, contractul de concesiune nr. 707, având ca obiect concesionarea pe o perioadă de 15 ani a unei clădiri în suprafaţă de 216 mp a terenului în suprafaţă de 1092 mp, precum şi a activităţilor sanitar-veterinare de interes public naţional. Contractul de concesiune a fost modificat prin acte adiţionale la 3 noiembrie 2003 şi 4 ianuarie 2006, în sensul că pentru activitatea sanitar-veterinară, concedent a devenit A.N.S.V.S.A., care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile A.D.S. care a rămas concedent pentru imobilele construcţii şi terenuri.
Reclamanta a mai arătat că din anul 1999 şi până în prezent a îndeplinit anual toate obligaţiile izvorâte din contractul de concesiune.
Prin HG nr. 661/2004 s-a modificat Anexa 2 la HG nr. 446/1999 în sensul că, s-a aprobat trecerea bunurilor imobile, clădiri şi terenuri de incintă din domeniul public al statului, în domeniul privat al statului.
Pentru achiziţionarea dispensarului veterinar (clădire şi teren), reclamanta s-a adresat Agenţiei Domeniilor Statului, care i-a cerut să depună dovada că dispensarul sanitar veterinar este în domeniul privat al statului. Primăria Coteşti a refuzat eliberarea adeverinţei motivând că dispensarul este în domeniul privat al comunei.
La data de 30 octombrie 2007 a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul Românie, M.I.R.A., iar la data de 12 februarie 2008, A.D.S. a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1282 din 22 aprilie 2008 a respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României.
A admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienţii M.I.R.A. şi A.D.S.. A modificat în parte HG nr. 908/2002, Anexa 20, poziţiile 46-47, în sensul excluderii C.S.V. Coteşti din inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Coteşti. A respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de M.I.R.A.
Instanţa a reţinut că, prin HG nr. 661/2004 s-a modificat Anexa nr. 2 la HG nr. 446/1999 şi s-a dispus trecerea unor bunuri din domeniul public al statului, în domeniul privat al statului, în scopul vânzării acestora, la poziţia 1472 fiind înscrisă C.S.V. cu o suprafaţă construită de 206 mp şi teren aferent de 1092 mp Prin OUG nr. 89/2004 s-a aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activitate de asistenţă sanitar veterinară, în anexă fiind înscrisă şi C.S.V. Coteşti. Ca atare, nelegal imobilele în litigiu au fost trecute în inventarul bunurilor domeniului public al comunei Coteşti, judeţul Vrancea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen pârâtul Guvernul României şi intervenientul M.I.R.A., care au invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi, respectiv, art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile, memoriul reţinut de instanţă ca fiind plângere prealabilă aparţinând numitei G.M.E., ca persoană fizică, iar nu SC S.C. SRL;
- greşit a fost respinsă şi excepţia tardivităţii acţiunii, actul administrativ atacat, HG nr. 908/2002, fiind publicat în M.Of., Partea I nr. 663 din 5 septembrie 2002;
- pe fondul cauzei, acţiunea este neîntemeiată, actul administrativ atacat, HG nr. 908/2002, având la bază un alt act administrativ, Hotărârea Consiliului Local, prin care a fost aprobat inventarul bunurilor aparţinând domeniului public, care nu a fost atacată;
- acţiunea nu este întemeiată pe existenţa unui drept prevăzut de lege, ci pe un drept care izvorăşte din contractul de concesiune încheiat cu persoana fizică autorizată, G.M.E., care nu i-a fost vătămat, executarea contractului de concesiune nefiind afectată.
SC S.C. SRL a depus întâmpinare prin care, în esenţă, a susţinut că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi a solicitat respingerea recursului.
Recursul este întemeiat pentru motivul de ordine publică.
Astfel, sentinţa civilă nr. 1292/2008, atacată cu recurs în cauza de faţă, a fost pronunţată de instanţa de fond la data de 22 aprilie 2008 de un complet de judecată format din doi judecători.
Or, potrivit art. I pct. 18 din Legea nr. 97/2008 pentru aprobarea OUG nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în M.Of., Partea I nr. 294 din 15 aprilie 2008, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a fost modificat în sensul că a fost eliminată ultima propoziţie care prevedea compunerea din doi judecători a completului de judecată.
În această situaţie au devenit aplicabile dispoziţiile generale referitoare la compunerea completelor de judecată, iar potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Curţii de apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător.
Or, potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere în situaţia când instanţa de judecată nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, astfel că motivul de ordine publică ridicat din oficiu este întemeiat, urmând ca ambele recursuri să fie admise, sentinţa atacată să fie casată, iar cauza să fie trimisă pentru rejudecare aceleiaşi Curţi de apel.
Instanţa de rejudecare urmează ca, având în vedere dispoziţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., să ţină seama de motivele de recurs invocate de cele două autorităţi recurente şi să le cerceteze ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi de M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 1292 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 marie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1714/2009. Contencios → |
|---|
