ICCJ. Decizia nr. 1837/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1837/2009
Dosar nr. 760/35/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 184/CA/2008 - PI din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea a fost respinsă acţiunea reclamantei A.J.V.P.S. – Bihor formulată în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., privind anularea Ordinului nr. 331 din 24 mai 2008.
Instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat, privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale, prin armonizarea legislativă cu reglementările U.E.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit OUG nr. 23/2008, A.N.P.A. elaborează strategia naţională şi reglementările referitoare la, conservarea şi managementul resurselor acvatice vii existente în apele maritime şi continentale, la acvacultură, la structurile de pescuit şi stabileşte condiţiile privind activitatea de pescuit recreativ/sportiv, iar ordinul atacat a fost emis în scopul elaborării strategiei naţionale de conservare şi asigurare a unui management corect al resurselor acvatice vii.
S-a precizat că la nivelul internaţional este recunoscută necesitatea conservării şi exploatării durabile a resurselor acvatice vii, astfel încât ordinul atacat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale interne şi internaţionale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de anulare a Ordinului nr. 332/2008.
Printr-un prim motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că un motiv de nelegalitate al Ordinului nr. 331/2008 rezidă în efectele ce decurg din emiterea acestuia, în sensul că rămân fără obiect contractele de administrare a fondului piscicol, date fiind prevederile art. 4 din ordin, raportat la art. 69 din OG nr. 23/2008, potrivit cu care, la data intrării în vigoare a acestuia, A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P. în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole.
Recurenta a susţinut, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că odată cu apariţia ordinului contestat, contractele sale de administrare a fondului piscicol nu au mai fost luate în considerare întrucât A.N.P.A., organizând concursuri în baza planurilor de management pe toate acumulările, inclusiv pe cele contractate, nu a mai luat în considerare contractele în derulare, numai planurile de management.
Printr-un al doilea motiv de recurs recurenta-reclamantă arată că art. 6 din Ordinul nr. 331/2008 contravine prevederilor art. 4 din OUG nr. 23/2008, fiind totodată de natură a genera abuzuri în sensul că A.N.P.A., fără a oferi criterii de performanţă sau de utilitate publică, poate alege între unul sau altul dintre planurile supuse aprobării ei,după bunul plac, elaborarea strategiei naţionale în sarcina A.N.P.A. fiind nu numai un atribut, cum reţine instanţa de fond, ci chiar o obligaţie.
În fine, recurenta-reclamantă a menţionat că este prejudiciată de ordinul emis prin pierderea dreptului de gestionare a resursei acvatice vii şi implicit a dreptului de organizare a activităţii de pescuit recreativ-sportiv, cu retragerea membrilor pescari din asociaţie, care toţi solicită restituirea a cel puţin ½ din cotizaţia achitată pentru anul 2008, ca şi prin lipsa obiectului de activitate al asociaţiei, ceea ce poate conduce chiar la desfiinţarea acesteia.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin acţiunea promovată pe calea contenciosului administrativ, recurenta-reclamantă a solicitat anularea ca nelegal a Ordinului nr. 331 din 24 mai 2008, privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv, emis de ministrul autorităţii pârâte, în sensul că art. 4 al acestui ordin încalcă prevederile art. 4 din OUG nr. 23/2008, în esenţă, prin obligarea sa la întocmirea unor planuri de management a resursei acvatice vii, deşi o astfel de obligaţie este stabilită în sarcina A.N.P.A. din subordinea pârâtului.
Art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 331/2008, emis la 24 mai 2008 şi publicat în M. Of. nr. 405 din 29 mai 2008, stipulează că practicarea pescuitului recreativ/sportiv prin asociaţiile de pescari sportivi, legal constituite, se face pe baza unui plan de management, elaborat pe o perioadă de 5 ani.
Înalta Curte, apreciază, în acord cu instanţa de fond, că nu se poate reţine nelegalitatea acestui ordin, şi cu precădere a articolului menţionat, raportat la prevederile art. 8 lit. d) şi ale art. 23 alin. (2) din OUG nr. 23/2008, privind pescuitul şi acvacultura, în baza cărora a fost emis, astfel cum rezultă din preambulul său.
Nu este fondată critica recurentei-reclamante în sensul că prin stabilirea obligaţiei în sarcina asociaţiilor de pescari sportivi de a întocmi un plan de management, elaborat pe o perioadă de 5 ani rămân fără obiect contractele valabile încheiate.
Raportat la norma legală în baza căreia a fost emis Ordinul nr. 331/2008, o astfel de interpretare nu poate fi reţinută căci nu se prevede nici direct şi nici indirect rezilierea contractelor existente în derulare, valabil încheiate. O eventuală aplicare necorespunzătoare a acestor prevederi, de către intimata A.N.P.A., susţinută de către recurentă dar fără a şi fi probată, nu conduce însă şi nici nu atrage nelegalitatea prevederii din actul contestat, căci aceasta nu contravine formal textului de lege în executarea căruia a fost emis.
Nefondată este şi critica vizând nelegalitatea art. 6 alin. (1) din acelaşi ordin potrivit cu care practicarea pescuitului recreativ/ sportiv pe o anumită zonă se face de un singur organism al cărui plan de management a fost aprobat de A.N.P.A., raportat la art. 4 din OUG nr. 23/2008. Potrivit acestui din urmă text de lege atributul A.N.P.A. este acela de a elabora strategia naţională şi reglementările referitoare la conservarea şi managementul resurselor acvatice vii existente în apele maritime şi continentale, la acvacultură, la organizarea pieţei produselor pescăreşti, precum şi implementarea şi controlul aplicării şi respectării acestora.
Rezultă aşadar, din compararea textelor, că faţă de competenţele legal oferite A.N.P.A. prin art. 4 din OUG nr. 23/2008, ca instituţie publică de interes naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale ce răspunde de pescuit şi acvacultură, prevederea cuprinsă în art. 6 din Ordin, vizând aprobarea planului de management nu apare ca fiind nelegală, nici stabilită peste competenţele deja conferite, situaţiile, mai mult sau mai puţin teoretice, reţinute de recurentă fiind, din nou, mai degrabă aspecte, eventuale, legate de implementarea ordinului dar nu de legalitatea acestuia.
Nu se poate susţine că ordinul contestat este nelegal în condiţiile în care, aşa cum s-a şi reţinut deja, protecţia, conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural sunt obiective de interes naţional fiind şi obiective ale strategiei naţionale pentru dezvoltarea durabilă.
Nu sunt întemeiate şi nu vor fi primite nici criticile vizând pretinsa pierdere de către reclamanta-recurentă a dreptului de gestionare a resursei acvatice vii, întrucât potrivit art. 5 din Ordin, prin nerespectarea condiţiilor asumate de asociaţiile de pescari sportivi prin planul de management se pierde numai dreptul acestei asociaţii de a pescui recreativ/sportiv în zona solicitată, nu şi dreptul de gestionare a resurselor acvatice vii,membrii putând practica pescuitul în măsura în care deţin permise valabile eliberate de A.N.P.A., pretinsa pagubă emitentă, nefiind aşa cum corect a stabilit şi instanţa de fond, o ameninţare actuală.
În fine, ca un argument suplimentar în sensul netemeiniciei acţiunii ca şi a prezentului recurs, de natură a demonstra că pretinsele pagube înfăţişate de recurenta-reclamantă nu se susţin, rezidă în împrejurarea că ordinul contestat nu mai este în vigoare din data de 24 decembrie 2008 când a fost publicat în M. Of. nr. 876 din 24 decembrie 2008, Ordinul nr. 753/2008, emis de aceeaşi autoritate, privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale, prin care s-a prevăzut expres (art. 8) că pe data intrării sale în vigoare, se abrogă Ordinul nr. 331/2001, publicat în M. Of. nr. 405 din 29 mai 2008.
Faţă de toate cele mai sus-arătate, apreciind că nu sunt fondate criticile recurentei - reclamante, circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi nici art. 3041 C. proc. civ., întrucât nu subzistă motive legale de casare sau de modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S. Bihor împotriva sentinţei nr. 184/CA/2008 - PI din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1831/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1843/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
